ciclul vietii

Şarpele casei

se spune că fiecare casă e binecuvântată şi e ocrotită de şarpele ei
aşa că mi-am încolăcit speranţele şi bucuriile de zidirea în care m-am ferecat
şi an de an, mă lepăd şi mă regăsesc în pielea mea cea nouă

viaţa, îmi oferă laptele zilei să mă înlănţuie, să mă apere
să alunge gândurile de mărire şi de schimbare
ce m-ar putea îndepărta de temelia vieţii

alungă Doamne ispitirea vieţii
şi lasă-mă să mă cuprind iar în alt mâine
o piele cade, alta creşte-n mine, zidindu-mă în viaţa care mă cuprinde

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio fiinţă umană nu este o insulă. Trebuie să vă amintiţi mereu acest lucru, deoarece el reprezintă unul din adevărurile fundamentale ale vieţii. Insist asupra acestui fapt, deoarece există mereu tendinţa de a-l uita. Facem cu toţii parte din aceeaşi energie a vieţii, din aceeaşi existenţă oceanică. Şi tocmai datorită faptului că rădăcinile noastre sunt ancorate în aceeaşi unitate, este posibilă iubirea. Dacă nu am fi o singură unitate, iubirea nu ar fi nicidecum posibilă.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa vieţii noastre

Un soi de electricitate între noi
Ar duce la scurtcircuit,
Când picăturile ploii de vară
S-ar scurge printre palmele noastre;
Deja aspre şi vinete.
Şi ar ajunge în fundul pământului
Acolo unde secretele noastre
Sunt îngropate.

Şi totul din jur ar amorţi
La sunetul strigătului tău din iad...
Şi pământul ar arde
Când demonii secretelor tale
Le-ar spune Universului cu voce tare.

Iar ochii tăi m-ar fulgera
Şi gura ta ar tuna
În apocalipsa vieţii noastre.

poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerile vieţii

Durerile vieţii se trec şi se-adună,
Tu treci, tu treci, tu treci
Printre ele!
Te duci, te duci, te duci mai departe.
Nu ştii, nu ştii, nu ştii
Ce te-aşteaptă pe mâine,
Dar vine, iar vine şi vine
Cuvântul de rău şi de bine.

Se trec amintirile grele,
Şi chiar supărarea cea grea,
Se trece durerea din inima ta,
Dispare până şi dragostea!

Durerile vieţii se trec şi se-adună,
Tu treci, tu treci, tu treci
Printre ele!
Te duci, te duci, te duci mai departe.
Nu ştii, nu ştii, nu ştii
Ce te-aşteaptă pe mâine,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescentii

Suntem adeptii unui univers
Ce-si cauta menirea printre stele.
Suntem al vietii mandru si aprins avers,
Iubitorii sacri ai eternelor dileme.

Pe arii dense avem salasul,
Patruns adesea de scantei.
Si chiar de nu ne-anunta ceasul,
Urcam spre cerul cu IDEI.

Gandim ascuns ca filosofii,
In jur gasim zeci, mii de sensuri.
Pasim atinsi de aspiratii,
Dar rareori aflam raspunsuri.

La capatul suprem al vietii,
Noi vom fi cei invingatori.
Boboci suavi ai frumusetii,
In trenul vesnic... CALATORI.

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să mai spun?

Ce să mai spun când viaţa e frumoasă,
Când inima iubirii o ţin în zbor ades,
Când tu eşti muza din rime, luminoasă
Şi vieţii mele cu zâmbete dai ghes?

Ce să mai spun când vise împlinesc
La pieptul tău fierbinte cu miros de flori,
Când ştiu că-n puful vieţii cu tine locuiesc
Sub cerul de rugină cu stele-n loc de nori?

Ce să mai spun când ştii că port în piept
Inima-ţi de aur cu fericirea-n picuri
De zâmbete şi rouă-n profilul de poet?
Pe care l-ai pictat în irişi, să mă bucuri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ce ne-a legat

Iubirea ce ne-a legat,
-apă vie pentru noi-,
sufletul ne-a adăpat,
ne-a fericit pe-amândoi.
Drumul vieţii l-am urmat
şaizeci de ani împreună.
Unul lângă altu-am stat,
c-a fost vreme rea ori bună.
În grădina vieţii noastre
două flori au înflorit.
Pe arena lumii vaste,
au viitor fericit.
O parte din viaţa noastră
prin vreme va dăinui.
Cele două flori în glastră,
de noi îşi vor aminti.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai trupul

Avea linia vieţii în talpă
Şi eu mă uitam îngrozită la linia vieţii lui
Care părea foarte lungă
Şi el îmi simţea ochiul ca pe un cui.

I s-a părut firesc să mi-l scoată
Deşi se putea foarte bine
Să scape de îngrozitoarea durere
Mutându-şi talpa aspră de pe mine.

Ochiul meu care-a plătit totul
Şade acum în palma lui
Ca un copil căţărat
În vârful unui gutui.

Numai trupul rămas încă viu
Dar nevăzător
Mai clatină din când în când
Imensul picior.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Urcarea muntelui (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lucru este cert: toţi oamenii au nevoie să creadă în ei înşişi. Atunci când crezi în tine te simţi întregit, puternic şi ştii că tu, prin propriile tale forţe, poţi da sens vieţii tale – acel sens pe care TU alegi să-l dai. Atunci când crezi în tine te simţi suficient de capabil să îţi asumi responsabilitatea asupra vieţii tale pe de-a-ntregul - devii un om asumat.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iarna vieţii ...

Când iarna vieţii-ţi bate-n poartă
Cu întrebări fără răspuns
Şi cu-ndoieli ce le deşeartă,
Ziduri iţi par de nepătruns.

Pâlpâie-o flacără-n cenuşa
Tăciunilor ce-ai răscolit,
Iar timpul ţi-a zvârlit mănuşa,
Prin gardul vieţii putrezit.

Mai vrei ca palida scânteie
Din timpul tău neiertător,
S-aprindă-n suflet de femeie
Torţe de patimă şi dor.

Dar moartea-ţi caută pricină
De lupţi şi-ncerci să o ignori,
Îţi suflă-n ultima lumină,
Lăsându-ţi bezna-n care mori.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!