cei 7 ani de acasa

Unii îmbătrânesc la 20 de ani, în timp ce alţii redevin adolescenţi la 40 de ani.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi ani-lumină, azi!

Din "Tabăra Prieteniei" vă urez, iubiţi confraţi,
Albă să vă fie calea, caldă inima în piept,
Slova să vă fie lină şi Cuvântul înţelept,
Iară la onor, la faimă şi măriri să nu visaţi,
Doar la tainica vibrare a mesajului din stele
Aplecaţi urechea minţii şi cu ea vă săturaţi.

Nu vă amăgiţi cu texte şi pretenţii clar-obscure
Îndemnaţi de incolore măşti cu aură de carte.
Cei ce n-au nimic a spune, n-au nici lege, nici dreptate,
Ei sunt negustori de piele de la urşii din pădure
Şi iluzie rotundă pentru capete pătrate,
Cum că... tot ce-i azi în aer, zboară spre eternitate.

Prin urmare întru cultul veacului ce va să vină,
Vă salut pe cei ce credeţi, cei ce scrieţi şi iubiţi,
Floarea, stelele, pământul şi care vă nevoiţi,
Zile, nopţi trudind Cuvântul, adevăr ca să devină,
Raţiune şi simţire, tot ce trebuie să ştiţi...
E... că dincolo de stele unde timpul se comprimă,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă admitem că o fiinţă infinită a controlat destinele persoanelor şi popoarelor, istoria devine o farsă cât se poate de crudă şi sângeroasă. Eră dupa eră, cei puternici i-au călcat în picioare pe cei slabi; cei vicleni şi lipsiţi de inimă i-au făcut sclavi pe cei simpli şi inocenţi, şi nicăieri în toate analele omenirii, niciun zeu nu i-a ajutat pe cei oprimaţi.

citat din Robert G. Ingersoll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce ştiu la 60 de ani, ştiam la fel de bine şi la 20. 40 de ani ai unei lungi, inutile munci de verificare...

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi spune umbrela? Că, pentru cei ce lucrează sub acoperire, cei mai protejaţi sunt cei de sus.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Umbrelă (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua în care nu arde focul

Acum când vacanţele verii se apropie şi după ploaie iarba este verde,
Şi sălcii vesele sclipesc lângă râu, şi lanurile de grâu se leagănă-n vânt,
Ne gândim la cei de-un sânge cu noi, departe de noi.
Dar tu, cucule, de ce ne urmezi necontenit, de ce nu ne chemi acasă?

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriam despre Afganistan, oamenii erau mai sinceri, mamele plângeau şi ţipau. Nu e doar frica, e un amestesc complex. Oamenii sunt dezamăgiţi de ce s-a întâmplat în cei 20 de ani care au trecut de la destrămarea URSS. Noi, "elita", voiam perestroika, dar poporul tăcea. Am descoperit acum, când Putin le vorbeşte pe limba lor, că oamenii preferă trecutul viitorului. E cea mai groaznică descoperire a ultimilor ani... În ziua de azi, un Putin colectiv trăieşte în fiecare rus. Imperiul Roşu a dispărut, dar oamenii au rămas.

Svetlana Alexievici în interviu (15 mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Politicienilor (Timp de 29 de ani)

Hai să dăm mână cu mână,
Cei cu inima hapsână!
Să împletim hora hoţiei,
Pe pământul României!

epigramă de Ovidiu Kerekes (24 ianuarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Cei mulţi, cei liberi, de foame mor.
Cei arestaţi, vede oricine,
Au club, mâncare, televizor,
Sunt singurii care-o duc bine!

epigramă de Ion Bratu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl vom urma

El ne ţine în palmă, buni şi răi, ca şi amestecaţii,
darul Său este viaţa, şi aici şi acolo,
singura cale este să mergi pe cărarea scrisului,
mulţumind la fiecare răspântie,
unde este acasă? Acel acasă spiritual?
Cunoşti sărutul? Unul este etern.
Murim între două poeme sau două săruturi?
Există oamenii -livadă.
"Mare e moartea, peste măsură,
suntem ai ei cu sărutul pe gură",
da RMR, aşa este, dar am trecut de multe ori
de limită, sora mea trăieşte, este mereu fericită,
cum spunea tizul meu, "Sora mea, viaţa",
cum de nu l-am întâlnit, am fost aproape,
la câţiva kilometri şi doi-trei ani,
nici nu mă deranja că el era Omar, iar ea Julie.
Arta nu ţine cont de nume.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!