Serioase/triste despre biserica neagra, pagina 39
Miluiește-mă Tu, Doamne (Ecou la Psalmul 50 după David)
Miluiește-mă Tu, Doamne, după marea mila Ta
Și în rând cu păcătoșii, rogu-Te, nu m-așeza.
Cunoscându-mi Tu păcatul și a mea fărădelege
Cu întreaga Ta făptură gestul meu îl înțelege.
Roadele înțelepciunii scrise în străvechea Lege
Cu răbdarea Ta divină pentru mine le culege;
Miluiește-mă Tu, Doamne, după mare mila Ta
Și în rând cu păcătoșii, rogu-Te, nu m-așeza.
Fă păcatele trecute ca un fir să se dezlege
Și-n Biserica Ta Doamne veșnic mă voi reculege.
Spală-mă s-arăt ca neaua și curat precum o stea,
Căci speranța stă în Tine și-n sentința ce-mi vei da.
Miluiește-mă Tu, Doamne, după mare mila Ta!
rugăciune de Dumitru Ion-Bordușani din Inspiră-mă, Doamne!
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înțelepciune, poezii despre religie, poezii despre legi, poezii despre curățenie, poezii despre creștinism sau poezii despre biserică
Sub crucea vieții
Un anume om a fost silit la lupta
cu greutățile limbii străine.
Și, prin veșnica rivalizare a simțămintelor,
s-a legat cu paradoxurile neștiutei culturi,
unde culoarea neagră se îmbină cu albul.
Voia să fie expresia valoroasă la simțul fericirii,
în această lume contradictorie, dar l-a înșelat iluzia.
Purtat de propria mândrie,
care nu-i permite să revină pe meleagurile natale,
păstrează în inimă un ghem de frici și speranțe.
Și trăiește printre homeless pe cheltuială publică
în îngrăditurile propriilor visări, pline de cărări
care nu duc nicăieri.
poezie de Piotr Kasjas din Miłoæ i tożsamoæ (Iubire și identitate) (2013), traducere de Alexandru G. Șerban
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre valoare
- poezii despre simțuri
- poezii despre paradox
- poezii despre negru
- poezii despre mândrie
- poezii despre limbi străine
- poezii despre inimă
Îți va dezvălui
Frumoasă clipă, însoțește-mă iar.
Tinerețe, vorbește-mi
în acest ceas al abisurilor.
Frumoasă amintire, așteaptă o clipă.
Ceas de lumină neagră în vene
Și țipetele mute ale oglinzilor.
Prăpăstiile-nșelătoare ale setei.
Și din pulberea cea mai risipită și oarbă
Vârsta cea frumoasă promite:
Cu blândețea primilor pași, când
Soarele va fi atins
Teritoriul nopții
Și în prospețime-i topit fiece abur
Întorcându-se mai palid spre cer
[...] Citește tot
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vârstă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre superlative
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre promisiuni
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre frumusețe
În general, oamenii nu caută să-și eleveze conștiința. Dimpotrivă, ei trăiesc prin mintea colectivă a societății, prin psihologia maselor, urmând orbește mulțimea din jurul lor. Conștiința este un fenomen individual - pe care trebuie să-l creezi singur. Societatea nu te poate ajuta; dimpotrivă, ea te va împiedica în toate modurile posibile să devii cât mai conștient. Societatea nu are nevoie de oameni rebeli, ci de roboți care să respecte status-quo-ul, stabilimentul, biserica, statul. O ființă rebelă este periculoasă, deoarece ea nu va accepta nimic care i se impune din exterior, nimic care este în contradicție cu trăirea ei interioară - și va crea această revoluție interioară și în ceilalți.
Osho în Dhammapada
Adăugat de Adriana Georgiana Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață, citate despre roboți, citate despre revoluție, citate despre religie, citate despre psihologie, citate despre posibilitate, citate despre pericole, citate despre devenire sau citate despre creștinism
Scorburile
Luminile ce fug de ele
Și famecul măreței înfrunziri
Le chinuiesc, când știu că-s numai umbra
În care adăpost își caută
Hidoase viețuiri.
Întunecimea lor le face totuși
Șă fie mândre că într-una
Puterea-atâtor trunchiuri ele-o sapă,
Dar de mândria lor își râde codrul
Când știe că pe el nu-l risipește
Nici furtuna.
Și iarna, când frunzișul
Nu le mai turbură și nu le umilește,
Mai îndrăzneț privesc, crezându-se stăpâne,
Dar strălucirea albă a zăpeziei
Le-neacă și holbarea neagră
A lor o biruiește.
poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre păduri, poezii despre iarnă, poezii despre frunze sau poezii despre alb
O, vinovată necredință a celor care se preamăresc cu numele de creștin! Creștinii se distrug ei înșiși, întreaga Biserică este însângerată de crimele copiilor săi, pe care propriii săi copii îi masacrează; și ca și cum atât de multe războaie și masacre n-ar fi în stare să satisfacă nemiloasa noastră lipsă de omenie, ne sfâșiem în aceleași orașe, în aceleași case, sub aceleași acoperișuri, din cauza dușmăniilor ireconciliabile. Dorim în fiece zi pacea, și noi înșine pornim războiul... Atât de mult am uitat Evanghelia, care este o constituție a păcii!... Facem să domnească prin disensiunile noastre diavolul, care este autorul discordiilor, și îl alungăm pe Duhul blândeții, adică Duhul lui Dumnezeu.
Jacques Bossuet în predica "Depsre misterul Sfintei Treimi" (1655)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre război, citate despre pace, citate despre vinovăție, citate despre uitare, citate despre sânge, citate despre oraș sau citate despre draci
Fiica pâmântului joacă
Spre diminețile tale râd,
soare vechi, soare nou.
Paseri aprinse se zbat prin văzduh.
Cine mă cheamă, cine mn-alungă?
A-la-la! E-la-la!
Subt gliile verzi o biserică este.
Acum o mie de ani
s-a scufundat în pământ.
Șapte popi țin și azi
liturghie în ea pentru dracu.
E-la-la! Pentru dracu.
Muritori uriași, muritori pitici,
țărâna de pe călcâie mi-o scutur
de crucile-nfipte pe casele voastre.
Clopotele să se tragă-ntr-o dungă.
Nimeni să nu mă ajungă.
A-la-la! E-la-la!
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre draci, poezii despre verde, poezii despre timp, poezii despre sâni sau poezii despre prezent
Vacă spre sat
O vacă neagră, caldă ca țărâna-n vară,
Coboară dâmbul amenințat de seară;
Coboară în seară singură spre sat
Și pică laptele din ugerul umflat
Peste bănuții ierbii, sunători.
Trandafiriul uger plin de flori
Atârnă-n mers cu patru stalactite
Ca bolta unei peșteri rumenite.
Vaca mugește spre vițelul însetat,
Laptele din flori și muguri adunat
Apasă greu și doare.
Pe coarne moare-o rază ultimă de soare.
poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineții
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vaci, poezii despre speologie, poezii despre seară, poezii despre sat, poezii despre muguri, poezii despre lactate, poezii despre flori sau poezii despre Soare
Sonetul 147
Iubirea mea-i ca febra care ține,
Făcând ca boala să se prelungească;
Înghite numai răul ce-o menține,
Stricata poftă vrând s-o mulțumească.
Vraciul iubirii, dreapta judecată,
Văzând că nu-i ascult recomandarea,
M-a părăsit și-am înțeles pe dată,
Dorința-i moarte, leac e evitarea.
Cum să mă vindec fără Rațiune?
Sunt mai nebun, căci trupul meu vibrează;
Sunt răvășit, vorbesc cu pasiune,
Ca un smintit ce întruna delirează.
Căci jur că tu ești albă, luminoasă,
Când neagră ești ca noaptea întunecoasă.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre sfaturi, poezii despre poftă, poezii despre nebunie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
A fost odată un împărat evlavios și bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăți ce făcuse oamenilor din împărăția lui, a ridicat și o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate și cu tot ceea ce meșterii din acea țară au socotit mai scump și mai frumos. O mulțime de stâlpi de marmură și poleiți erau prin biserică și pe dinaintea ei. Zugrăvelele cele mai prețioase, policandre de argint suflate cu aur, candele de argintul cel mai bun și mari cât donița, cărțile cele mai alese erau zestrea monastirii aceleia. Cu cât se bucura împăratul de frumusețea ei, cu atât se întrista că nu putea să o săvârșească pe deplin, căci turnul se surpa.
Petre Ispirescu în Pasărea măiastră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre argint, citate despre tristețe, citate despre meșteri, citate despre cărți, citate despre bucurie sau citate despre biserică