Poezii despre Muntii Neamtului, pagina 39
Anotimpul luminii
Suspendată e vremea aceasta, sub clopote,
Cântecul luminii tresare în lungi lumânări,
Padurea se-apropie, munții se-nclină
Sub cerbii cu coarnele tinere-n nori.
Uitate sunt clipele, carnea, părerile vitrege,
Respiră doar doruri îmbrățișate de lună,
Faguri de miere sunt soptiți în cuvinte,
Bucăți aburinde de timp se împart în tăcere.
Ninge oblic cu suveniruri, pe buze uscate,
Pe mintea din inimă, senin, grav, uneori cu curaj,
Se aduc în templul firav, covoare la fiecare etaj.
Pâinea din soare se frânge, iar corpuri cerești,
Coboară din când în când să anunțe
Cum împăcările sparg zidul de gheață,
Cum se destramă culorile și, în minim deranj,
Toate prevăd că albul va ieși, din nou, la lumină.
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre apicultură
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre pâine
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- poezii despre muzică
Se întâmpla... la ceas de seară
să nu dăm vina pe tricourile albe
cum vinovate de viol sunt doar fecioarele ascunse-n nopți de spaime
și imn de slavă ridicăm barbarilor cuceritori
să nu dăm vina pe tricourile albe
să nu învinuim doar vântul
când munții de gunoaie se plimbă ca la ei-acasă
și-încearcă să ascundă sărăcia și spoiala
să nu învinuim doar vântul
să nu dăm cu cuvinte în cuvinte
să nu îmbrăcăm vidul în forme fără fond
să dăm cuvântului puterea și respectul care l-au pierdut
să nu dăm cu cuvinte în cuvinte
noi oamenii cărți ar trebuie să uităm ce-i ura și disprețul
ei, oamenii afișe ar trebui să-învețe ce-i iubirea cât mai este timp
voi asupriții ce-ați crescut doar cu minciună
descoperiți-vă unicitatea și-împlinirea
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre cuvinte
- poezii despre învinovățire
- poezii despre vânt
- poezii despre virginitate
- poezii despre sărăcie
- poezii despre spaimă
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cinste vouă, eroi ai neamului meu!
Pe undeva in munții nostri
Se ridică un templu cu crez suplu
Al tradiției dacice adorată de Eminescu.
Si eu in fața acestor ctitori
Sunt un simplu bolovan
Ce stă împietrit de uimire
In fața onoarei și cinstii
Cu care acesti minunați oameni
Pe care voi ii huliți
In Academie
Ce sfințesc crezul patriotic
Cu psalmul neamului nostru
Inălțat intr-un monument
Ce va arăta generațiilor viitoare
Că printre noi ascunși
Sunt oameni de valoare
Ce ridică pentru generațiile viitoare
Catedrale de nemurire
Pentru Sfânta Românie!
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre valoare, poezii despre tradiții, poezii despre sfinți, poezii despre religie, poezii despre onoare, poezii despre munți, poezii despre monumente sau poezii despre eroism
Miezul iernii
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așează bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munții sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre stele, poezii despre păduri, poezii despre viață, poezii despre stejari sau poezii despre picioare
Te visez
E noapte iar și-n cel adînc al nopții
E trist și norul ce-adoarme sus pe cer,
Și munții falși ce-nșiruie-o poveste
Adorm pe veci în cel uitat mister.
Iar cea cîndva mai galbenă ca ceara
Nici nu privește-n jos peste păduri,
Căci adormită e în taina nopții
Ca o prințesă-a lumii în conduri.
Iar ceața nevăzută-a sorții negre
Întinsă pe pămîntul otrăvit
Mă face roaba unei dulci himere,
Iar tu rămîi un zeu în asfințit.
O frunză verde stă-n creangă nemișcată
Și creanga grea s-atîrnă de copac,
Iar valul argintiu le-mpodobește,
Și eu, privind, ascult, gîndesc și tac.
[...] Citește tot
poezie de Natalia Popusoi (2008)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre somn, poezii despre crengi, poezii despre visare, poezii despre verde sau poezii despre tristețe
Vînt străin
Vîntul nostru mic mă cruță,
Merge-ncet după căruță,
Mînă boii grei la pas
Și dejugă la popas.
Suflă-n foc și în ceaun,
E copilul nostru bun.
Vîntul cel adevărat
E străin și-nvierșunat.
Ca o bucată de apă,
N-are loc în ce să-ncapă,
Nici pe piscuri, nici în groapă,
N-are de ajuns pămînt,
Cîmpul meu îi este strîmt.
Pustnic și întărîtat,
Plugul și l-a-ngenuncheat.
Rupe, scurmă și sfărîmă,
Umple cerul de țărînă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tauri, poezii despre negru, poezii despre galben, poezii despre foc, poezii despre copilărie sau poezii despre cai
Prolog
XVI
O, după-amiezi scăldate în lumină!
Vrăjit e parcă aerul
și barza albă
adoarme zburând,
iar rândunicile cu aripi ascuțite
se întretaie peste vântul de aur
și se îndepărtează în pacea zilei,
zburând visătoare.
Se-ntoarce unda doar, ca o săgeată,
prin aerul cu multă umbră,
să-și caute cuibul negru sub acoperiș.
Și barza albă,
tăcută și bizară,
atât de-absurdă și de familiară,
ca un cârlig, pe clopotniță.
XIX
[...] Citește tot
poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre sânge, poezii despre suflet sau poezii despre poezie
Ninge, Steaua mea
soției mele Ana la aniversarea zilei de naștere
Ninge fugar, și frumos peste Dămideni
ninge magnific unde e steaua mea;
ici și colo cad fulgi mari de nea
și se aștern pe pământul însetat,
numai eu privesc mereu telefonul
de când te-ai dus de-aici, ai plecat.
Ninge alb, imaculat și pur cum ți-e inima;
ninge pe pământ unde strălucește o stea.
Ca pe o nălucă aș vrea să alung depărtările
când mă gândesc, parcă-au secat mările,
și munții, fiindcă chiar azi e ziua ta!
Ninge an de an, și tu ești tot mai frumoasă;
ninge ne-ntrerupt, peste sat, steaua mea.
Eu stau în fotoliu și-ți compun două rime
în sobă focul arde și nu știu cum s-ajung
acolo unde ești să te pot îmbrățișa!
poezie de Dănuț Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre ziua de naștere, poezii despre telefon, poezii despre soție, poezii despre sat sau poezii despre prezent
Sărutul ce ți l-am dat
Munții se văd din depărtări
Ca și sărutările ce ți le-am dat,
Totuși nu ai loc în viața ta
Și pentru dragostea mea.
De ce mereu mi te amintesc
Dacă tu nu crezi în mine?
De ce te-am iubit și te iubesc
Și tu nu mă iubești pe mine?
Sărutările ce ți le-am dat,
Într-un gol s-au așezat.
Sărutările ce mi le-ai dat,
Încă le mai port cu mine.
Te-am iubit atât, te mai iubesc
Și încă-mi amintesc de tine.
Tu te-ai măritat cu altul,
Pentru mine a rămas regretul,
Am rămas nefericit.
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sărut, poezii despre traducere, poezii despre republică, poezii despre nefericire sau poezii despre declarații de dragoste
Confesiuni
1
Mângâie-mi părul. Astăzi mi-i aspru și sărat.
Aproape-ntotdeauna a fost la fel, îmi pare...
De colburi nins, cu vânturi și ploi amestecat,
În zgura de la trenuri scăldat și-n stropi de mare.
Ce larg mă simt și lacom și niciodată plin!
Sorb prin pupile lumea și-n taină cu auzul,
Nepotolit ca-n fața paharelor de vin
Ce-mi scapără-n mustață stropi limpezi ca hurmuzul.
Am strâns atâtea drumuri în mine ca pe-un ghem,
Tam-tamuri de copite în mine aspre sună,
Dar tot mi-i dor de ducă, spre mine încă chem
Acele panglici albe pudrate-n colb de lună.
Mă las purtat de focul aprins sub placa frunții
Ca norii ce se lasă mânați de vijelii
Și dornici să cunoască atingerea cu munții,
Când trec prin brazi dau vamă și rup din ei fâșii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre vamă, poezii despre trenuri, poezii despre păr sau poezii despre ploaie