Poezii despre toamna de mihai eminescu, pagina 38
Eminescu
Eminescu avea ochii căprui,
Părul arcuit în cântări de vânt,
"Băiet" și azi îi lângă izvorul lui,
Sub bolta codrului ascet și sfânt.
Iubirile îi erau născute
Pe rotunda clipă a unui vis.
Parcă plecat doar de minute,
E mai departe azi cu un abis.
Ușa vârstei tale e-ncuiată,
Ca o iertare arată-te din nou,
Mâna-ți candida și cadențată,
Spală secolii cu repetat ecou.
Ascultă strigătul de azi din noi:
În care adâncimi de cer te-ai dus?
Noi spunem generației de-apoi
Că ești un sfânt la masa cu Iisus.
poezie de Stelian Platon din Nu suntem îngeri (9 februarie 2011)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă (în metru antic)
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi
Ochii mei nălțam visători la steaua
Singurătății.
Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morții
Nendurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Toamnă 2014
După o vară destul de fierbinte,
Iată că a sosit o toamnă cuminte.
Anotimp blând pe alocuri ploios,
În care culgem recolta, ce-i de folos.
O toamnă cu alegeri prezidențiale,
Ce nu par a fi deloc senzaționale.
Aceeași mizerie în politica românească,
Nimic corect, doar banul să crească.
Mă uit pe geam și văd frunze pe pământ,
Copacii sunt dezbrăcați, de puternicul vânt.
Monotonia se așterne în fiecare seară,
E toamnă, și iarna cât de curând o să apară.
Anotimp romantic pentru cei îndrăgostiți,
Căci doar prin iubire oamenii sunt sfințiți.
E timpul să ne luăm rămas bun de la natură,
O să vină frigul și ne vom retrage la căldură.
poezie de Ovidiu Kerekes (9 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monologul toamnei
lasă-mi toamnă crinii să supravețuiască
ofilește-n mine numai mărăcinii
lasă-mi poeții timpului să mă iubească
și greieri trubaduri pe răzorul luminii.
lasă-mi toamnă visul să mai crească
precum crizantema în poala grădinii
lasă-mi toamnă crinii să zâmbească
ofilește-n mine numai mărăcinii.
aruncă-n soare ruginita mască
adu ploi mirene în setea rădăcinii
vlăstarele iubirii în lume să se nască
la nunți de taină să se-adune străinii.
lasă-mi toamnă crinii să supravețuiască
ofilește-n mine numai mărăcinii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurguri prăfuite
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite,
Verdele și-l mai păstrează
Frunzele nevămuite.
Soarele, încinsă rază,
Arde-n câmpuri pustiite,
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite.
Fumegă pajiști mocnite,
Măceși pustnici sângerează,
Greieri în fracuri cârpite
Cânt-a jale și oftează,
Toamna ziua își scurtează.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze de toamnă
Pică frunzele de toamnă,
Scuturate de furtună,
Și picând ca o ninsoare
Fac pământului furtună.
Melancolic, prin fereastră,
Mi-arunc ochii către ele,
Și privindu-le, le-asamăn
Cu iluziile mele...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imagini, toamna
Se clatina galbene pasari
usor pe parul din vie.
Nu, toamna isi pregateste
iar stolul de frunze pribegi.
E aerul limpede astazi,
ca apa-n paraul de munte,
Si singur un nor mai sclipeste
pe ceruri - un pastrav de-argint.
poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiperglossă
Lui Mihai EMINESCU
Toate trec pe dinainte
în auz îmi sună toate
însă cine ține minte
că nimic nu se poate
În auz îmi sună toate
câte-n lună câte stele
să meargă ca pe roate
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de toamna
Ma plimb prin toamna pe aleile-n rugina,
Si frunze frante plang sub pasii mei desculti,
Zambeste printre nori timida-o raza de lumina,
Iar vantul printre ramuri canta-ncet, de vrei s-asculti.
Ma plimb prin toamna sub stropii de ploaie,
La brat cu gandurile mele, pe carari, tarziu
Sunt fericit, si-mi curg pe-obraz lacrimi siroaie,
La amintirea c-am fost rob si-acum sunt fiu.
Ma plimb prin toamna coplesit de Har,
Si ma prostern si eu ca frunzele, cuprins de dor,
Inghenunchiat ma-nchin sub aripile vechiului stejar,
Cu ochii-nchisi, visand la cer, ma pomenesc ca zbor.
poezie de Marius Alexandru din Zboruri Sfinte (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger de pază
Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Încins cu o haină de umbre și raze,
C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor și de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ți învins.
Ești demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare
Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel?
Ori poate!... O-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaște trăsurile-ți pale,
Căci tu - tu ești el.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ania Vișan
Comentează! | Votează! | Copiază!