rime foaie verde saramura

* * *

am ieşit din valea nopţii
îndrumat de o rază de soare
doinind din frunza verde

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă-i...

În lacul cel verde şi lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâşâind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă in umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalţ-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit
Şi caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La gemătul dulce din vânt.
Natura de jur, împrejur.
Pe sus e o boltă de-azur,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spunea Eminescu...

Sunt poeţi multi şi "poiate",
În ziua de azi, cu duiumul.
Ehehei!
Fără diplome, la scris nu îţi da drumul.
Doar pe ei.
Nu contează ce scrii tu dintre simţiri,
N-ai respect în faţa lor, decât cu linguşiri.
Valoare nulă.
"Nu mărindu-te pe tine, lustruindu-se pe el",
Spunea prea trist Eminescu despre cel mişel.
Cap de... bulă,
Spumă efemeră, aşa vânt ce se îndoaie.
Şi-au cultura cât au alţii jos... pe foaie.
Ia măsură.
Şi-au cultură.

poezie de Cristian Cruţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia literelor

privesc dansul rimelor împerecheate
literele colorează o albă foaie
cerneala se aşterne ca o ploaie
poemul se naşte în sfere minunate.

armonii de gânduri cerul îl brăzdează
lumini mângâie tâmplele argintate
pe bolta universului pentru eternitate
simfonia literelor se interpretează.

cuvântul se-nveşmânta cu strai nou
pleacă în pelerinaj în Carpaţii sfinţi
transcende sufletul pătrunde-n minţi
crestele-s îvăluite în albastru ecou.

deasupra veghea soarelui ca un halou
multicolor sub care vieţuim cuminţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamsia (după un proverb italian)

Frunză verde de sipică,
Nu-i hamsie, cât de mică,
Să nu spere, fără jenă,
Că va deveni... balenă.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plata sincerităţii...

Strigă tare adevărul,
Şi spune-l verde viu în faţă,
Că ai să simţi Democraţia,
Iar Dracul ţi-e nănaş pe viaţă.

poezie de Valeria Mahok (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instanţa se retrage şi azi

Cătuşele
nu apără
nici
un
adevăr

Ca să fie
verde
iarba
recidivează

Justiţia
daltonistă
nu mai
face
diferenţa

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când m-am născut
Dumnezeu a uitat
să-mi pună culoare
în obrajii ce simţeau
foamea de verde
şi m-a lăsat albă
ca o zi de duminică

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrarul de lângă pod

(şiroaie de lacrimi,
râuri interminabile de parcă aşa...)
mi se părea: că ele urcă din călcâi, că străbat corpul ca pe o planetă vie,
că stau întinsă pe muşchii unui abdomen apos;
încheieturile pocneau ca bobocii de trandafir în plină dragoste,
era cald, iar o parte din iarba verde mi se înfăşura pe gât,
căutam un răspuns din care să-mi curăţ cu o lamă sufletul,
să pot sădi, mai târziu, la piciorul podului,
o salcie.
sufletul, când se formează, are pereţi groşi
din el nimeni nu te aude,
poţi să ţipi, să baţi cu pumnii în zid,
nimeni nu te va auzi!
sufletul e o parte din iarba verde ce ţi se înfăşoară pe gât.
acum, dumneata, să-mi spui, de pe partea cealaltă a malului,
cum vrei să mori?

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş iubi

ca un tânăr cu lacrimi şi cu rime
mi-au rămas în urmă durerile
furiile le-am încuiat în sipet azi
să fiu iute ca norii o clipă trec
te-aş iubi prin beznă întotdeauna
ce îmbrăţişează noaptea luna
o să-mi fii prinţesa din visul otrăvit
vibrând în mai multe feluri
te-aş iubi în fel şi chip
te-aş iubi sub fiecare boare
te-aş iubi până
apucăm să ne trezim plângând
ţinându-ne de mână pe drumul
ce lung ne aşteaptă întotdeauna

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!