puternic firav

Niciodată omul nu a fost mai puternic şi niciodată el nu s-a simţit, ca individ, mai neputincios. Niciodată el nu a fost mai savant şi niciodată nu a avut impresia că înţelege atât de prost ceea ce se petrece în lumea sa. Niciodată nu s-a apropiat cu mai multă fervoare de ţelurile progresului său, niciodată barbaria lui nu i s-a arătat mai bine înarmată pentru a distruge aceste ţeluri.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă trebuie ca unul din noi să plece mai întâi, ruga-mi este să fiu eu aceea. El e puternic, eu sunt slabă. Eu nu-i sunt atât de necesară pe cât îmi este el mie. Fără el, viaţa n-ar mai fi viaţă. Cum aş putea-o îndura? Ruga asta e şi ea nemuritoare şi-o să dăinuie cât o să dăinuie stirpea mea. Sunt prima soţie. Şi în ultima soţie o să mă repet.

citat celebru din povestirea Jurnalul Evei, volumul Jurnalul lui Adam şi al Evei de Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amar

Amarul din coaja nucilor crude,
Amarul din rodul pamantului vechi
Alearga prin sangele meu
Ca un blestem puternic, din batrani.

Amarul din seva cucutei inalte,
Amarul din apele marilor verzi
Alearga prin sangele meu, prin ochii
Pe care-i plimb, verzi, peste lume.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea, n-am pregetat să pun pe fugă sau să arunc cu piatra într-un cocoş, o vacă, un câine sau orice alt animal ce vedeam că-l chinuieşte pe altul numai fiindcă se simţea mai puternic. Această pornire poate să-mi fie firească, şi cred că-mi şi este; dar amintirea grea a primei nedreptăţi pe care am suferit-o, m-a urmărit prea mult şi prea tare ca să nu se fi sădit şi mai adânc în mine.

Jean-Jacques Rousseau în Confesiuni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul drept al fiecărui francez este libertatea, dar situaţia lui reală este sclavia, deoarece săracul nu-şi poate câştiga existenţa decât printr-o muncă de rob. Dacă ar vrea să se folosească de preţioasa lui libertate, ar trebui să moară de foame. Într-un cuvânt, libertatea este un cuvânt gol, iar dreptul celui puternic rămâne un drept care stă mai presus de toate legile.

citat clasic din Denis Ivanovici Fonvizin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demon

O adiere de vant m-anfioara
Inima in piept imi ingheata
Imi naste in suflet o fiara
Ce-nmprastie-n jur numai ceata

Si soarele arde puternic
In iarba ma pierd si-n durere
Se face rapid intuneric
Iar sufletu-nceteza sa spere

candva oferea mangaiere
Celor ce simt o durere
Renuntase candva la acere
Dar azi inceteaza sa spere

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna e cea care face rău, nu adevărul. Adevărul se poate să nu îţi convină, dar te va face mai puternic. Ştii cine e duşmanul şi cu cine ai de luptat. De multe ori duşmanul e în tine şi e bine ca cineva să îţi reamintească asta. O personalitate alfa spune adevărul indiferent de preţ. Ce adevăr ai de spus azi?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

Sunt plictisită ca un strugur copt
ce stă nepăsător cu bobu-n frunză
şi-aşteaptă slujba de la ora opt
ca dintele ce muşcă-ncet din buză
Sunt plictisită fără fel de fel
de gânduri care vin fără să vină
ca un firav răsad de pătrunjel
ce face plajă-n propria grădină
Sunt plictisită ca un ceas de ceas
ca un volum de-al meu de poezie
pe raftul cinci din saşe bun rămas
atât c-a fost din ce n-a fost să fie
Sunt plictisită ca o întâmplare
aproape vis aproape consumată
ca un bagaj uitat în baia mare
când baia mică este ocupată
Sunt plictisită ca un mărăcine
cu acu-n sus răpus de toropeală
iar dacă-ţi scriu şi mă gândesc la tine
e doar cât să nu mor de plictiseală

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te doare inima

Te doare inima
Aşa cum pe mine mă doare în fiecare zi
Cuvântul, cu acel vânt puternic
Prin care mă secătuieşti de iubire...
Dar cât o să te mai doară?
Dar cât vei continua cu această stare?
Eu, una nu mai pot rezista...
Mă doare, mă doare, mă doare!
Mă doare şi pronumele pe care-l rostesc
La fiecare sfert al luminii de seară.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoieli lugubre

Aştept diabolic să se-ntâmple ceva grav,
ca pe un cutremur la înaltă scară, să pot să fiu şi eu; firav
să renasc din cenuşă, iar ordinea -ce-i strâmbă- existentă
să se prăvale-n praf, să guste -meritându-şi oh, dementă-
tot greul ce-o s-o apese, ce l-a-nălţat pe-ascunse
din răuri de sudoare, din pierderi, furturi, cranii tunse
pe dinăuntru... să înceapă startul fără de pistol la tâmplă,
s-alerge toţi egali pe banda lor cu-arbitrii ce văd tot ce se întâmplă...
... Stupid, matusalemic mi-este gândul, făr' de vamă, întortochiat,
neştiind că haosul e "loose control" de masochist, destramă, se crezând nevinovat
şi binele şi răul... sau poate nu, căci s-ar părea că nimeni nu-i în drept să ştie
d-explozie, cutremur, lumină, întuneric... Nu-i un simplu magic... scos din pălărie!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!