proverbe despre toamna

La pas cu toamna

Bate vânt rece de toamnă
Gândurile mă apasă
Rămas bun frumoasă doamnă
Astăzi voi pleca de-acasă

Bate vântul printre crengi
Frunzele foşnesc de dor
Draga mea să nu mai plângi
Îmi va fi mult mai uşor...

Două sărutări pe buze
Cu arome de migdale
Şi prin foşnetul de frunze
Paşii mei se pierd agale...

Mă lovesc uşor de-o cracă
Pe aleea cu mulţi tei
Toamna asta ne dezbracă
Şi pe mine şi pe ei...

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De departe

Mai coborî o toamnă de pe dealuri
şi păsările-n stol tăcut plecară

şi strugurii se coc la noi în vie
şi viile se coc la noi în ţară

mai coborî o toamnă de pe dealuri
şi peste munţi mai pribegi o vară.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1975)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă toamnă

Stau acum sub clar de lună
şi privesc bolta albastră,
mai aştept să bată vântul
norii să se răspândească.

Uite-o stea, vine în goană
peste-ntinsul străveziu,
lese-o dâră de lumină
şi-apoi dispare-n pustiu.

Se simte răcoarea nopţii,
frunza-n pomi a ruginit,
teiul a pierdut podoaba
şi-acum este dezgolit.
A îmbătrânit şi toamna
cum văd eu, aşa, se pare,
holda este mai saracă,
suflă vântul prin hambare.

Mă retrag la mine-n vatră

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un pas!

Merit eu o toamnă plânsă,
Când sunt plină de culori?
Frunză-n galben aer prinsă,
Cântec straniu de cocori...

Merit să mă-ngheţe toamna?
Caut o urmă de răspuns...
Azi, măsor poteci cu palma,
Nu am drumeţit de-ajuns!

Cât de tare doare ploaia,
Peste gânduri când loveşte!
Poate domoli văpaia?
O întreb, dar nu vorbeşte...

Văd o Lună ruginită,
Printre nori muşcaţi de vânt,
De ce toamna mea-i grăbită?
Curge verdele oftând...

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

Mâine vor înflori trandafirii...
E toamna lungă! Aşa se spune după tradiţii.
Sfânta Maria aduce lumină în suflete.
Oamenii simpli se bucruă.
Şi eu mă bucur odată cu ei.
Toamna în care m-am născut
S-a scuturat ca o plângere de stele.
Dacă aş fi putut, aş fi creinat cu frunze îngălbenite
Iubirea mea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă mică

Pe măsura lui e totul
cu târlici şi ochelari
pe bunici i-ar vrea nepotul
nişte jucării mai mari...
Pentru el pitic e satul,
arborii-s cât tufănica
şi pe patu-i, stând de-a latul,
nu ştii, tigru-i sau pisica?
Totu-i seamănă pe lume,
şi-n această cărticică
scrisa-am, pentru el, anume,
cântece de toamnă mică...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă mică

Pe măsura lui e totul
cu târlici şi ochelari
pe bunici i-ar vrea nepotul
nişte jucării mai mari...
Pentru el pitic e satul,
arborii-s cât tufănica
şi pe patu-i, stând de-a latul,
nu ştii, tigru-i sau pisica?
Totu-i seamănă pe lume,
şi-n această cărticică
scrisa-am, pentru el, anume,
cântece de toamnă mică...

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor de toamnă

Toamna a coborât, de amor e flămândă
Ca zâmbetul tău pe sărutul de seară,
Vibrând trupu-ţi nud în voal de sfială
Gust strugurii dulci ce gura-ţi inundă.

În basmul ruginei ai sacrul în iarbă,
Foşnind sfâşii timpul cu pleata bălaie,
Pe buze vibrezi cu litere-n ploaie,
Iubirea-n alb-negru pe foaie să fiarbă.

Luceşte mătasea aurie-n icoană
Pe rama ei cresc crizanteme-n alai,
Când noaptea oftează pe trupul tău, doamnă,

În plete miroşi ca gutuia din rai.
Visează iar toamna şi-n gând ne condamnă,
În vers este scrum, iar în noi mucegai.

poezie de Aurel Petre (23 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ea

E un tanc rusesc cu şenile din lemn de gutui
cu turela din cercurile apei în care se zbate
gâtul infinit al unui pui de graur
cu ţeava de tun din frunze presate
între două buze de toamnă căprui...
Femeia!
Da, ea!
E un tanc rusesc în braţele unui copil
o explozie ce explodează
şi fumegă un fir subţire de stea
la care visează pe canapea
un proiectil.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbae

despre suferinţa în inimă
se vorbeşte şi se cântă mii de vorbe
în roz şi gri
împrăştiindu-se precum cenuşa de trandafiri
o dată cu seceta lacrimei

despre durerea inocenţei
fără copilărie
se scrie doct ori interesant
speculând morbidul din ego
şi interesele de moment
în trecere prin acordul strunelor
care privesc mut
către seninătatea celor vinovaţi

despre ideile înjunghiate în zbor
se vorbeşte cu remuşcarea
născută din scepticismul firii
iar despre puterea obişnuinţei
se scrie în lehamite de bonton

[...] Citeşte tot

poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!