Epigrame despre nu sunt capabil, pagina 38

Cu bărbaţi având lovele
Unele se cred divine,
Blănurile sunt ca ele,
De jivine!

epigramă de Mircea Micle (ianuarie 2004)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

medicament: Cât ar fi de radicale
Sunt, în ultimă instanţă,
Cunoştinţe medicale
Ambalate în speranţă!

De ce sunt atât de mari
Gropile de pe şosele?
Fiindcă-avem parlamentari
Care dau mereu în ele.

Dumnezeu, la început,
L-a făcut pe om din lut,
Cu regret astăzi constat
Că sunt şi oameni de rahat.

Au crezut atâţia ani
Că a ţării talpă sunt!
Azi pământu-i la ţărani,
Iar ţăranii... la pământ.

Recunosc, sunt dobitoc,
Că i-am luat pantofi cu toc,
Nu mi-a mulţumit măcar
Şi s-a dus cu alt măgar.

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Scriu. Se bucură consoarta:
- Iar îţi pică nişte lei!
Ce să fac? Eu sunt cu arta,
Cu tendinţa-i dumneaei!

Milos din fire şi modest,
Cu ei sunt îngăduitor
Şi maidanezii nu-i detest,
Că viaţa mea-i precum a lor...

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studiindu-le figura,
Nu prea pot a-mi ţine gura.
Şi scârbit (ca tot românul),
Zic: sunt toţi... unu şi unu!

Desigur lumea nu-i perfectă
Dar, cât de cât, evoluează:
Pe lângă cei ce doar reflectă,
Mai sunt şi cei ce reflectează.

<< < Pagina 38 >

nu sunt capabil