nevoie

Perry Zoll

Vă mulţumesc, prieteni
De la Asociaţia Ştiinţifică a Districtului.
Pentru aceasta modestă piatră
Şi pentru placa de bronz ataşată acesteia.
Am încercat de două ori să fiu membru al onoratei instituţii,
Dar am fost respins;
Doar când micuţa mea broşură
Despre inteligenţa plantelor
A început să fie apreciată
Aproape m-aţi votat ca membru.
După aceea am crescut dincolo de a avea nevoie de voi
Şi de recunoaşterea voastră.
Totuşi, nu resping piatra memorială
Înţelegând că, dacă aş face-o, v-aş deposeda
De onoarea pe care o datoraţi propriei persoane.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema unui gol

Doamne, iartă-ne dilema:
Universul văzut de aici
Pare un gol imens
Interminabil şi inexplicabil
Compus dintr-o infinitate
De goluri extensibile
Doamne de câtă inspiraţie
Avem nevoie noi acum
Ca să umplem universul
Asta rămâne misiune scrisă
Misiune de tip apostolică
Pentru generaţiile viitoare
Să populeze universul
Cu poeme şi cu flori
Şi mai ales cu fiinţe umane
În viaţa cea de toate clipele
Doamne ajută-i permanent
Pe cei decişi să deschidă
Cu sau fără amendamente
Calea veşniciei peste ere

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (7 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul din care vin

în locul acela copilăria nu se sfârşea,
era locul unde speranţele prindeau
gustul fructelor nobile,
norii de invidie dispăruseră,
ploua doar cât era nevoie
la timp să nu îşi tulbure nimeni credinţa,
dimineţile fragede ca o iubire nemărturisită
invadau dealurile, se făleau cu pozna lor,
zâmbeau tuturor,
era atât de frumos încât doar curcubeul îndrăznea să
coloreze orizontul,
tinerii aveau rostul să descopere lumea, să o iubească,
şi să-şi promită că nu vor uita locul unde
speranţele deveneau fructe nobile.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă căuta

Te urăsc
pentru că ai ştiut
să îmi dăruieşti
cele mai fericite clipe,
dar şi cele mai triste.

Te caut mereu,
ştiind că acum te-ai cazat în alte suflete,
căutându-mă...

Nu vei găsi acolo
decât uşoare plagieri
şi ieftine imitări.

De când te-am pierdut,
cioburi de mine sunt peste tot...
Dacă te mulţumeşti cu ele,
rişti să fii urmărit de amintiri
care nu te vor lăsa să uiţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (5 mai 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să răneşti pe cineva...

Când o pasăre e în viaţă,
Mănâncă furnici.
Când o pasăre e moartă,
Furnicile mănâncă pasărea.
Timpul şi circumstanţele
Se mai pot schimba.
În orice moment
Nu trebuie să te subestimezi,
Sau să răneşti pe cineva în viaţă,
S-ar putea să fii puternic azi,
Dar aminteşte-ţi,
Timpul e mai puternic decât tine!
Cu un copac poţi să faci orice
Milioane de oameni au nevoie de aer,
Pentru unii e doar un meci,
Pentru că ei vor arde milioane de copaci...

poezie de Eugenia Calancea (13 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faceţi loc

Voi topi, primăverilor, gândul,
Indemnat de nebune chemări,
Ce ascund felinarelor, rândul,
Într-un verde alergic... la mări.

Voi trasa pentru viaţă, repere,
Firul roşu întins, ca un semn,
Pentru negre şi stranii himere,
Ce încalcă momentul solemn.

Voi striga ne-ncetat, adevărul,
Cu iubirea nu pot face, negoţ,
Sinonim cu trădarea, e mărul,
Iar întâiul, Adam, n-a fost hoţ.

Voi pătrunde abisul, se poate,
Am nevoie de timp, de noroc,
Ştiu a da olteneşte... din coate,
Am venit, sunt aici, faceţi loc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raport către Mihai Viteazul

Şi nu mai sunt în câmpul nostru roade,
Şi-abia visăm lumina unei pâini,
Craiova te aşteaptă, Voievoade,
Să-ţi dea puterea neamului în mâini.

Românii cei mai aprigi fac de gardă,
Spre vindecarea fiecărei răni,
Octombrie, lumină revanşardă,
Şi tulburelul spumegă în căni.

Viteazule, tu să ne ierţi de toate,
Că zgribuliţi intrăm între coperţi,
Dar gângăveli, trădare, laşitate
Nu-ţi cerem şi n-ai dreptul să ne ierţi.

Şi parcă n-au trecut, atâţia, anii
Şi e nevoie iar de-un braţ bărbat,
La fel de greu o duc şi azi ţăranii
Şi graniţele s-au fragilizat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu...

Eu nu hălăduiesc prin lume,

În mine însumi am răspuns,

La întrebările ce-anume,

Mereu în cuget s-au ascuns...

Şi nu tânjesc după locaţii,

Ce-ale-omenirii fală poartă,

În mine dorm reverberaţii,

Ce tihnă-mi picură în soartă...

Nevoie n-am de etalare,

Prin perimetrele mondene,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A rămas doar amintire

Umor lasciv mi-e viaţa împreună
Cu tine şi mi-e bine.
Pe îngeri pot să pun martori să spună.

Ne cuibăream unul pe lângă altul
Şi povesteam de toate
Dovedind că se poate
Şi să glumim şi să spunem oftatul.

În bunele ore de conversare
Nu m-am temut vreodată
Să spun în gura mare
Ce vreme minunată
Mă pregătea de starea de visare.

Eram doar doi, lumea nimic nu ştie
Şi nici n-a fost nevoie
Să spun gândul deific,
Doar sentiment mirific
La fel cum a fost Noe

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a lăsat o tăcere

s-a lăsat o tăcere uscată
un tunet era în mijlocul adâncului
tropotul calului alb avea nevoie de spaţiu
năluci alergau pe tavan în spirale repezi
scriau pereţii şi ei se crăpau
rugăciunea de noapte se revărsa-n potop spre lumină
veşnicia privea ca o stană de piatră
supraveghind cerul să nu se dărâme
era târziu şi era noapte
amăgirea stăpânise mărginirea înmiresmată-n secundele mele
beţia de sânge pur a frunzei străpunse dur se dilua sub tutela lunii
tot ce există a fost şi va mai fi
suntem noi înşine un joc al naturii

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!