Toate rezultatele despre imbratisare+virtuala, pagina 38
Amprente vizuale
miroase a ziar a stârvuri politice
ador să circul cu metroul să aud vocea aceea neutră cum anunță piața victoriei
iar eu să cobor la următoarea
lumina difuză se oprește pe volanul încins
la trecerea de pietoni așteaptă femeia vieții tale
are pantofi galbeni și un smart phone care poate identifica amprenta vizuală
sigur nu se mărită nici vara asta simte de la distanță ratații și preferă să stea în zona
de unde poți să faci un selfie fericirii ce îți erupe prin toți porii ca vulcanii noroioși
la poșta din titan era mereu coadă trimiteau la post-restant vederi cu un text laconic
Vă îmbrățișăm din Herculane, ai voștri 1 2 3
eu nu am văzut oameni mai stupizi ca cei
ce postează instant voiajuri
după cortina de fier s-a inventat cortina virtuală
cu cinci mii de corifei iubiri nestatornice și colorate
plus o extrafericire sezonieră
cărțile acești dinozauri preistorici vând
omul
imaginea astăzi face cât o mie de cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre poștă
- poezii despre politică
- poezii despre lumină
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre școală
- poezii despre vulcani
- poezii despre voce
- poezii despre victorie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fabulă mitologică
Apollo, zeul plin de farmec, cu fața blândă și candidă,
S-a-ndrăgostit, ireversibil, fatal, de o cariatidă,
Ce templul îl ținea pe umeri, dar suportând senin povara,
Doar venele-i trădau efortul, ascunse-n piatra de Carrara.
Din flaut el cânta într-una, de dimineața până-n noapte
Și-i mângîia cu mâna trupul cu rotunjimi de mere coapte,
Iar piatra brusc înfiorată de-a sa dovadă de amor,
Chiar rece și nesimțitoare, se revolta-n interior.
Doar noapțile, pe întuneric când luna-i rătăcea pe chip,
Plângea sublima cariatidă cu lacrimi pure de nisip,
Curgând ca o clepsidră vie, pe piatra rece de granit,
Tânjind la o îmbrățișare, la un sărut neprețuit.
Trecură ani și ani de zile, Apollo nu a renunțat,
Îmbrățișând statuia care, îndrăgostită, a cedat
Și a făcut un pas spre dânsul, uitând de toate și de sine,
Spărgându-se fatal în cioburi, iar templul falnic, în ruine.
Morala 1
Chiar dacă pare calmă, rece și cu picioarele pe vatră,
De-o mângâi și îi dai cadouri, nici o femeie nu-i de piatră!
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre greșeli
- poezii despre femei
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre sărut
- poezii despre sculptură
- poezii despre religie
Restul e tăcere...
Dacă iubești nu îți mai aparții
Exiști doar pentru a mărturisi
Iubitei ce se-ntâmplă și ce simți
De te-nchini iubirii și la sfinți
Dacă iubești cu-adevărat
Ești trist și uneori îngândurat
Nu mai trăiești doar pentru tine
Nu ai în gând ziua de mâine
M-am întrebat într-un trecut
De ce eu te iubesc atât de mult
Am să îți spun cuvinte simple
Eu doar pe tine te am în minte
Tu ești tot ce am mai scump
Minunea mea pe-acest pământ
Ai fost întotdeauna feminină
Așa frumoasă și așa de fină
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre muzică, poezii despre vioară, poezii despre viitor, poezii despre versuri sau poezii despre tăcere
Artemis
N-am mai aflat misterul serii
Din ochi căprui de visătoare.
Atins pe chip de bronzul verii
Mă pierd în gânduri pe cărare.
Amestecând decoruri înverzite
Cu triste freamăte autumnale
Sub crengi de vânturi răvășite
Văd luna printre frunze pale.
Și aura ei pe întunecata boltă
Cu galbenul de ceară glacial
Pe flacăra din inima în revoltă
Coboară fiori de univers astral.
Aproape de biserica armeană
Ajuns, zăresc ciudată umbră.
Ivită sub vitraliul cu icoană
Alunecă cu legănare sumbră.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre foc, poezii despre astre, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre vară, poezii despre tristețe sau poezii despre sâni
Haina de lumină
La botez primit-am haină.
De lumină și putere.
Din potir primit-am hrană.
Bucurie, mângâiere.
Dar trăind cu duhul lumii.
M-am îndepărtat mereu.
Iară haina de lumină.
Vai, am murdărit-o rău.
M-am târât prin murdărie.
Prin beții și curvișag.
Iară podoaba ce-am primit-o,
Am umplut-o de adiag.
Și prin spini și pălămidă.
Am intrat să mă îmfrupt.
Iar frumoasa-mbracaminte,
Foarte tare eu am rupt.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Georgiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vinovăție, poezii despre viermi, poezii despre sfârșit, poezii despre sclavie, poezii despre perle, poezii despre nuntă sau poezii despre murdărie
Între ape
era atât de întuneric în mine
încât mă împiedicam de gânduri
mi-am lăsat sufletul în vatră
plecând să dorm între ape
m-am trezit în zori, printre flori
roua se scurgea din inimă în iarbă
țineam în mâinii flacăra
o așezam în zori din poartă în poartă
să lumineze calea celor ce vin
se tânguiau constelații între gene
eram neliniște, lacrimă și sânge
lunecam printre gânduri, tăcerea aceea și azi mă apasă
căutam bezmetic începutul în lumea asta surdă și oarbă
apele au uitat apoi să mai curgă
timpul a tăcut în bezna din jur
umbre se frângeau printre șoapte, în noapte
mă învălui în despletiri de ape
în stropii cruzi de rouă
iar vântul printre stele privirea și-o coboară
pășesc prin veacuri înghețate, veșnicia să o mângâi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre somn, poezii despre rouă, poezii despre flori sau poezii despre apă
Cântec
ce să fac
dacă tot ceea ce iubesc eu
se ghicește în lumina ta,
și mâinile legănându-se
ca niște arce solare
mie mi se supun în îmbrățișare?
aud viața cum curge-n tine
și revelațiile firii tălăzuitoare
port în mine și viață și moarte
ființă despărțită în două veșnicii
unde vântul suflă dinspre apus
până la miazăziua soarelui
iar noaptea revine
după trecerea timpului nocturn
al nesomnului luminii.
cum pot să trec
în cealaltă parte a firii
unde germinează mestecenii din oase,
și se îmbrățișează cenușiul cu trandafirii
și își dau sărutări prin întuneric
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre moarte, poezii despre Soare sau poezii despre zâmbet
Marcus Aurelius Ești pregătit să te dedici Romei?
Commodus: Da, tată.
Marcus Aurelius: Nu vei fi împărat.
Commodus: Care bătrân mai înțelept îmi va lua locul?
Marcus Aurelius: Maximus mă va succeda, el va deține puterea până când Senatul va fi pregătit să conducă din nou. Roma va redeveni republică.
Commodus: Maximus?
Marcus Aurelius: Da. Ești dezamăgit de decizia pe care am luat-o?
Commodus: Mi-ai scris odată, amintind cele patru virtuți: înțelepciunea, dreptatea, tăria de caracter și cumpătarea. Când le-am citit, am știut că nu posed niciuna. Dar am alte calități, tată. Ambiție. Și aceasta poate fi considerată virtute când ne face să excelăm. Ingeniozitate, curaj, poate nu pe câmpul de luptă, dar... există multe forme de curaj. Devotament față de familie și față de tine. Dar niciuna dintre acestea nu s-au regăsit în lista ta. Se pare că de atunci nu m-ai vrut ca fiu.
Marcus Aurelius: Commodus! Exagerezi.
Commodus: M-am supus zeilor... ca să găsesc calea prin care să îți fac pe plac, să fii mândru de mine. O vorbă bună, o îmbrățișare... în care să mă strângi, mi-ar fi luminat sufletul pentru o mie de ani. Ce urăști așa de mult la mine?
Marcus Aurelius: Taci, Commodus.
Commodus: Tot ce mi-am dorit a fost să mă ridic la înălțimea așteptărilor tale, Caesar! Tată.
Marcus Aurelius (îngenunchează): Commodus. Greșelile tale ca fiu sunt reflecția greșelilor mele ca tată. Vino! (Îl îmbrățișează pe Commodus.)
Commodus (îl îmbrățișează pe Marcus și plânge): Tată. Aș fi măcelărit întreaga lume dacă m-ai fi iubit! (Commodus începe să îl axfisieze pe Marcus în timp ce se îmbrățișează. Marcus se zbate.)
replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre timp, citate despre greșeli, citate despre Roma, citate despre înălțime, citate despre tăcere, citate despre tată, citate despre suflet sau citate despre republică
Din jurnalul unei zile (*50 de primăveri)
Strivește-mi tâmpla cu ultima
"mână de întuneric" când zorii mijesc
doar așa voi purta în suflet
semnul zilei
aducătoare de noroc...
Strivește-mi tâmpla
cu dumnezeiasca frumusețe a florilor
ce-și dăruiesc parfumul
drumeților îngenuncheați la răscruce...
... n-o să mă doară nici oglinzile sfărâmate
ale cerului
căzute peste brațele-mi
ce și-au dorit un legământ cu absolutul
și-o singură îmbrățișare cu Zeii...
Strivește-mi trupul cu munții
falnici și izvoarele repezi
și n-o să-ți reproșez
[...] Citește tot
poezie de Valentina Becart din Pe "muchia instabilă dintre existență și neant"... (4 aprilie 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre frumusețe, poezii despre trup și suflet sau poezii despre vorbire
Este bine să-ți faci iarna sanie și vara car?
Ește anotimpul rece, este ger, pe cer sunt nori
Stau să văd cine mai trece, geamul are... "flori";
Trece parcă o căruță, nu o văd prea bine:
Este-o sanie, drăguță, dar nu văd și cine...
Ba, acum, văd deslușit, sania-i trasă de cai
Iar acum, s-a-nzepezit, și copiii fac, alai;
- Nene, nene, te-ajutăm... sania s-a-nțepenit
Eu zic ajutor să-ți dăm, toată noapte-a geruit?
Ies și eu iute afară, sunt copil, sunt curios
Acum gerul mă omoară, zăpadă multă-i pe jos;
Râd copiii, se distrează, caii tare se zmucesc
Neaua scârțâie, cedează, și copiii... se feresc.
Acum, sania, gonește, abia dac-o mai vedem:
Sania, parcă plutește, și veseli copii suntem;
- Ai ieșit și tu afară, vino ca să ne jucăm!
Tu n-ai mai ieșit de-aseară, și pe derdeluș ne dăm.
[...] Citește tot
poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (20 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre săniuș, poezii despre zăpadă, poezii despre râs, poezii despre jocuri, poezii despre cai sau poezii despre văi