fulgere apoi tunet

Ţărână luată de vânt...

oare, de câte ori trăim?
oare, de câte ori murim,?
de câte ori ochii deschişi?
de câte ori ochii închişi?
plătim ceva ce nu vom ştii,
lăsăm păcate celor vii,
călcăm atâtea jurăminte,
ne amăgim apoi oriunde,
suntem atât de falşi în viaţă,
urcăm mereu un vârf în ceaţă,
suntem acei ce nu se lasă
şi când murim ne vrem în faţă
şi pentru ce? şi pentru ce?
apoi de ce? şi-apoi de ce?
acelaşi glod ne e mormânt,
ţărână luată de un vânt...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog revino la mine

În grădina casei noastre, nu mai lucrăm amândoi.
N-ai trăit să-admiri în glastre, florile puse de noi.
Ai plecat de lângă mine, de fete te-ai depărtat,
N-ai vrut să culegi cu mine, din livada ce-am plantat.
Te rog revino la mine, aici de unde-ai plecat!
Lumea-întreagă să ne vadă, cum făcea şi altădat
Hai, revino iar la mine, trandafiri să admirăm!
Prin livada mult visată, amândoi să ne plimbăm.
Întoarce-te din nou la mine! Am pus crizanteme-n glastre,
Casa mă întreabă de tine, tristă-i scara vieţii noastre.
Ştiu. Drumul pe care-ai plecat, nu are cale de întors.
Fiindcă ai suflet curat, te ocroteşte Hristos.
Rămân cu tristeţea-n suflet, florile s-au scuturat,
În piept inima mi-e tunet, privirea-mi s-a întunecat.
...................................................
De multă vreme lacrimi curgeţi, nici chiar voi nu mi-aţi rămas,
S-a dus dragostea din suflet, s-a ofilit al meu obraz.

poezie de Dumitru Delcă (23 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Păşesc pe albul pur, un alb strălucitor,
Păşesc cu paşi de viaţă pe-al iernii alb covor,
Din cer coboară fulgi, o blândă mângâiere,
Coboară fulgi curaţi purtaţi de adiere,

Sub a omătului povară doi brazi se-mbrăţişează,
Îmbrăţişaţi şi ei deasupra lor, doi fulgi îndrăgostiţi valsează,
Apoi căzând, visând, valsând, în suflet ei mi se opresc
Şi-aşa, gustând aroma fericirii, cu sufletu-mi se contopesc,

Asemeni lor valsez, asemeni lor
Mă contopesc apoi cu-al iernii alb covor,
Care asemeni lor, începe şi danseaza,
Asemeni lor si mie, acelasi vis visează.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa îngheţată se făcu vin

pe când iarna întoarse cojocul pe dos
în locul acela dădu frunza viţei
descântată de grauri
înveseliţi de primăvară
şi cum nu-şi mai ţinură în ciocuri bucuria
gureşi dădură vestea în
înverzitul câmpului
diamantine coroane de copaci
stropeau lumină pe la rădăcini
crescură apoi struguri
dulci boabe înfrăţite de iubire

din timp
veniră oameni mulţi
purtători de aure şi de binefaceri
şi luară asupră spânzuri
şi pelinuri din zile şi nopţi
apoi se duseră întru hristos

mii de îngheţuri şi dezgheţuri

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clemenţă creştinească

Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Şi-ajunge-n viaţa de apoi,
Ales cu har de Ăl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi,

Şi cât de binecuvântat
E dudu' fără vină, care,
Sub lame de securi, topoare,
Balerci renaşte, fasonat,
Ca el, rachiului curat
Să-i dea arome şi culoare...

Dar eu aş vrea, de când mă ştiu,
Un tei să fiu, că de-oi cădea
Răpus tot de-un topor sadea,
S-ajung apoi... că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu...
Vr'unui butoi baban, canea;

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pricina

Mie mi s-a omorât timpul,
Onorată instanţă.

Când mă întorceam eu voluntar
Din război,
Am băgat de seamă
Că timpului meu îi fuseseră amputate
Inima, gura şi fruntea.

Dar nici aşa nu mi l-au lăsat în pace,
L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-maşină, zile-bou
O mulţime de lucruri
Care nu-l interesau.

Apoi au început să experimenteze pe el
Fel de fel de otrăvuri -
Tristeţe, necazuri -
Parcă aşa le zicea.

Lovitura de graţie i-a fost dată în cap

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umoristul (Parodie după O. Goga, "Poetul")

N-o fie el bard, nici manelist,
Nu-i critic, nici estetician
N-o fi baron, politician,
Nu-i toate-acestea, dar insist
Că pare vesel, dar e trist
Că-n lumea ce i s-a impus,
Tot susu-i jos şi josu-i sus
Şi-n crud sistemul incomplet
E-un amalgam de violet
Iar la timonă-un lup de mare
Îşi pune fălcile-n mişcare
Urlâd la slugi şi la supuşi
I-asmute-ntruna pe sus-puşi
Să fulgere cu-nverşunare,
Să uşte tot prin buzunare.
O piticanie lividă
Cu şleahta de casapi avidă
Impun dezastrul şi urgia
Tronând doar jaful şi prostia...
Şi-a zis îndată:"Aleluia!

[...] Citeşte tot

parodie de Sever Purcia, după Octavian Goga
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre spini răsuflă cerul

peste rugi spinoşi şi fără vlagă
se răsfrâng bucăţi de raze şi de cer
mangaind pamantul vested
ce se-ascunde de pacat si ger.

printre scoarte curg si mai rasar umile
lacrimari de roua-n mir prea sfant
din boboci straini cerandu-si viata
din strafundul verde de pamant.

ca din tunet se aud galceve
de culori si muguri noi venind
dand tribut cantarile iubirii
şi lasand doar oda vietii lor curgand

din lalai amare ce le poarta vantul
peticind si stele si paduri
încoltesc samanta altui grai de huma
să rasune-n mii de colturi.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iunie

poezie [maxima medie zilnică]

toată căldura de-afară
s-a adunat în trupul meu
ca într-o fabrică de pâine

apoi au luat foc
cuptoarele
apoi şi
grânele şi tot ce s-a mai întins
pe pielea mea

cel care va sări cu apă
nu ar putea
potoli acest sacrilegiu

cel care ar putea
aduce o ploaie colosală

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima ţigară a şarpelui de casă

Primise ultima ţigară şi nu ştia
dacă trebuie să o savureze sau doar încerca
să respire, ca un vulcan pricăjit.

Lăcusta i se aşezase pe solzi, din greşeală.
Ulmii înfipţi în baltă urcau, cu fereală.
Era un joc de culori. Negreşit.

Nu demult, şerpuind, iarba foşnea.
Nu demult vânase o broască în balta ca o balama
între câmpie şi deal.

Nu demult venise băiatul cu julituri la genunchi,
ca un vânător nemişcat, ca un mănunchi
de muşchi încordaţi în asemenea hal

încât părea un lemn neted, un lemn nemişcat.
Apoi, ca un strănut din senin, ca un viscol uscat,
linia a fost întreruptă.

[...] Citeşte tot

poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!