flori soare si picioare

O maimuţă şi-un purcel

Pe o creangă subţirică,
Fără teamă, fără frică,
O maimuţă, zis Dăinuţa,
Toată ziua se dă huţa.

Îl îndeamnă pe purcel
Să se caţere şi el,
Şi banane să mănânce,
Galbene, cu miezul dulce.

- Să nu crezi că nu aş vrea
Să stau sus pe-o rămurea!...
În banan sau în gutui
Niciodată nu mă sui.

Ameţesc şi nu mi-e bine,
Că am rău de înălţime.
Stă maimuţa şi gândeşte
Şi de râs se prăpădeşte.

[...] Citeşte tot

fabulă de Gabriela Genţiana Groza (31 august 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă - Nişte capre

Mi s-a spus
de pe vremea când eram mic
cum că o capră
nu dă din buric,
nu sare la întâmplare,
nu behăie fără motiv,
a cântare
nu se fardează excesiv,
pe unde apucă
nu poartă perucă,
brăţări, inele, fără rost,
nu ascultă manele
cântate prost,
nu se dă cu parfum
pe haine-mbibate de fum,
stă bine pe picioare,
nu se dă mare,
nu poartă sandale
romane,
nu face sluj

[...] Citeşte tot

fabulă de Gheorghe Gurău din Împunsături blajine (27 noiembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian privi pinguinii, iar după câteva minute reveniră în sufragerie; încă avea papagalul pe umăr. Mama lui, Diana, nu se mai aşezase, rămăsese în picioare, după noul incident cu Jerry – hamsterul. Privind-o tăcut, Lucian se întrebă cum ar fi reacţionat dacă ar fi văzut gândacii, şerpii veninoşi, ţestoasele, tarantulele, scorpionii, şopârlele, caimanii, dar mai ales cele două feline mari, negre, panterele. Nici nu dorea să-şi imagineze! Mama lui, Diana, era tare sperioasă! De ce oare? Nu-şi dădea seama.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva...

Când cineva îţi zâmbeşte
oferă-i o floare.
Când cineva te iubeşte
presară-i flori în cale.
Când nici nu îţi zâmbeşte
şi nici nu te iubeşte,
sărută-l cu ardoare.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Meng Hao-Jan

Îl iubesc pe Maestrul Meng.
Liber ca o adiere de vânt,
El este faimos
Pretudindeni.

În rumena tinereţe, el a renunţat
La funcţii şi la avantajele lor oficiale.
Astăzi, om vârstnic cu părul alb, se relaxează
În mijlocul pinilor şi al norilor.

Beat sub lumina lunii,
El adeseori atinge înţelepciunea deplină.
Pierdut printre flori,
El nu are nici un stăpân.

Cum aş putea aspira
Să ajung un munte atât de înalt?
De aici, de jos, mă înclin
Acestei miresme atât de evidente.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buburuza

Buburuză mititică,
Gingaşă şi frumuşică,
Când pe mână te-ai oprit,
Din visare m-ai trezit.

Zbori, trăieşte a ta viaţă!
Tot pe flori şi pe verdeaţă
În rochiţa cu buline,
Cu aripiorele-ţi fine.

Îmi doresc să zbor ca tine,
Peste dealuri şi coline,
Să văd ţări îndepărtate
Şi tărâmuri neumblate.

De-aş avea şi ajutor,
Tot n-aş reuşi să zbor.
Rămân jos, iar tu-n înalt
Zbori spre-al lumii împărat.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Samariteana"

Burlacul înrăit, Gigel,
Flămând de-amor ca o cătană,
Pândea câte-o "samariteană",
Să-şi facă milă şi de el
În dragoste cam infidel,
Dorea să fie "pe sprânceană"
Când acosta câte-o codană
Să o posede-avea ca ţel
Uzând de "latura umană"
Fătucile cu capu-n nori,
Îşi mai făceau câte-o pomană
Şi-a profitat de multe ori,
Dar ultima, cea mai sărmană,
I-a dăruit copil din flori!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria de tip cizmă

I-am cerut poemului să deschidă gura
mare Să-i văd interiorul fiecărui vers
Şi n-am găsit decât abţibilduri ce-mi întorc
imaginaţia pe dos Primăvara şi-a aruncat
ochelarii de soare într-o tufă de iasomie
Albastre ţăndări din cer ajung în noroi
Printre umbrele muzicale ale privighetorii
de la orele 16 şi 42 de minute Peste o clipă
mai fac un pas

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himeră

Hai, lasă-mă să te sufoc
Cu dorul stins în lăcrămioare,
Luat pe seară dintr-un foc
Ce arde-n scântei-inimioare!

Azi mă îmbrac în levănţică,
Brăţări îmi fac din flori de meri.
Doamne, ce dor îmi e de tine,
IUBIREA mea, de nicăieri!

Din linişte, vii către mine,
Te voi vedea alaltăieri,
Ne vom iubi în niciodată,
În toamna fără mângâieri.

Simţind la fel de greu durerea,
Ne-apropiem de Infinit
Şi când credeam că-mplinim vrerea,
Ne împiedicăm de... sfârşit.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toamnă, rod bogat, când dulce-i vinul,
Mirosind a nuci şi scorţişoară,
Toamna când se-acoperă seninul
Cu nori grei, cu pătură de smoală...

Toamnă cu gutuie la fereastră
Şi copaci împodobiţi cu-argint,
Când ne bate vântul la fereastră
Şi ne cheamă albe flori de mirt.

Toamnă blândă ca o rapsodie,
Notă de tăceri te-a ispitit,
Arde, arde, arde focu-n vatră,
Toamnă, rod bogat ne-ai dăruit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!