fata morgana

Târziu acasă

Am ajuns târziu acasă, seara, la iubită,
Ea dormea, şi-aveam pe masă, ciorba ei sleită.
Obosit din cale-afară, fără să fac nazuri,
Am sorbit-o într-o doară, ca să n-am necazuri.

E ciudată fata asta: nu-i mănânci mâncarea,
Ea, pe loc, îţi zice "-Basta!" şi îşi schimbă starea.
Am păţit-o doar o dată, dar şi-acum mă doare:
N-am mâncat mâncarea toată, pe motiv de sare.

S-a albit deodat' la faţă, de părea mumie,
Ochii îi păreau de gheaţă şi, apoi, urgie!
Nu mai spun cu câte vase a lovit pereţii,
Sau ce bine îmi tocase nasul şi pomeţii.

Am zăcut o săptămână, dar i-am dat dreptate,
Iar de-atunci e ca o zână şi îmi dă de toate.

Acum, sforăie-n surdină, deh, e obosită!
Dar şi-aşa parcă-i maşină (cam hodorogită).

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uit

Mi-am propus să uit de tine,
Însă tu nu mi-ai greşit,
M-am gândit c-ar fi mai bine,
Nu ştiu cum, doar am simţit...

Nu mi-ai spus nici vorbe grele,
Nu mi-ai spus nici vorbe dulci,
Dar visam să se-mplinească
Gânduri ce-ai şoptit atunci...

Nu mi-ai dat priviri de bine,
Însă nici priviri de rău,
Mi-as dori să îmi plimb ochii
O secunda-n gândul tău...

Nu m-ai lovit niciodată,
Dar nici nu m-ai mângâiat,
Mi-ai fost doar o simpla fată,
Ţi-am fost un simplu băiat?

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sihastrii întunericului

Peşterile întunecate
Ascund un mister bine păzit,
Locuiesc fapturi uitate,
In vechile timpuri,
Scormoneau adâncurile după aur,
Timpul a uitat de ei,
S-a întâmplat ceva neobişnuit,
Aurul nu le mai este existentă,
Cu mult timp in urmă,
Unul din ei de o pământeană
Sa îndrăgostit,
Era hidos, bizar, respingător,
Fata la supus la un test,
De vrei iubirea mea pură,
Adu-mi un munte de aur,
Nu pot face acest lucru,
Noi iubim aurul mai mult
Decât orice pe lume,
Nu vroiam aurul,
Si de mi-a aduceai un munte de aur,

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam: Fetei cu părul de foc

Fată dragă, fată dragă,
Ai uimit o ţară-ntreagă
Cu al tău gest necugetat,
Ai făcut mare păcat.
Ce-o fi fost în sufleţelul tău
Ştie numai Bunul Dumnezeu
De ţi-a fost bine sau rău.
Ai lăsat în urmă un sufleţel
Nu ţi-a fost milă de el?!
Doi părinţi fără putere
Şi pe noi muţi de durere.
Dumnezeu să te primească,
Îngerii să te-ocrotească,
Şi să-ţi cânte la ureche
Cântece fără pereche,
Aşa cu şi tu ai cântat
Şi dureri ne-ai alinat,
Cât pe lume-ai existat.

poezie de Mariana Simionescu (15 iulie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deprimare

Desigur, disperarea nu este prietena ta
Şi nici vrăjmaşa ta, de aceea nu trebuie să o condamni!
Ea este creditoarea ta persistentă; iar tu?
Tu eşti jucătorul, iar miza este sufletul tău.

Ai pariat pe idealurile tale – din nefericire,
ai pierdut. Ai renunţat la ultimul petic de spirit,
cea mai scumpă îmbrăcăminte; ai plătit pentru asta cu tot ce-aveai,
inclusiv cu sentimentele şi credinţele tale. Era de aşteptat aşa ceva?

Ea este creditoarea ta, încetează să te mai întrebi
cum arată în realitate. O, dacă totuşi insişti să o vezi,
la noapte va fi aici o mică lampă, este şansa ta să o întâlneşti
faţă în faţă – tu deznădăjduit, ea neîndurătoare!

poezie de Lin Huiyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe patul cu flori albe

Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe faţa ta şi fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranţe cu tine aş zbura
într-un vis de iarnă de te-aş atinge
pe patul cu flori albe aş dormi o viaţă
şi deodată din vis aş vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aştept să mă priveşti
şi faţa să-ţi fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viaţa ta tu mă primeşti
fără a şti de mine să-mi dăruieşti iubire.

poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata care vinde flori

De cum vine primăvara
Şi-apar primii ghiocei,
La colţ de stradă, o domnişoară,
Îşi vinde florile ei.
Mereu atentă, zâmbitoare,
Spune să n-o ocoleşti,
Iar de nu-i cumperi vreo floare,
Frumuseţea să-i priveşti.
Zicând că-n toată lumea aceasta
Nu e lucru mai frumos,
Decât minunea colorată,
Ce-ncântă cu al său miros.
O floare-i semn al purităţii,
Al dragostei, al gingăşiei,
O piedică-n calea uitării
Floarea-i semn al bucuriei!
Căci Dumnezeu, prin haru-i mare,
I-a dat atâta frumuseţe,
Ca omul ce în mână o are,
De-o speranţă să se agheţe!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Voica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva ce văd

încep, am ochi, cred
mă uit în mine în lumini
sunt verzi, cred
sunt alungiţi
dacă-mi tai juma' de faţă arăt bine, spintecată
în cealaltă sunt eurasiatică şi vulpe
o pisicuţă cade pe pervaz
şi n-are ţâţe dar îmi place
îi tai ochii din arcade
şi mi-i pun mie-n sfârcuri
acum te văd cu patru irişi
şi mă dezbrac ca să pot să văd dublu
ce-am făcut?
wasabi-n faţa mea-ntr-o minusculă chestie de plastic
şi verde-i rochia ce-mi cade pe carne boing-boing
văd iar numai culori şi forme bine-amenajate
doar eu sunt naturală şi pierdută

poezie de Miruna Gavaz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felina

Prin jungle, prin păduri, prin munţi
Ochii tăi strălucesc, reci de gheaţă
Azi suntem faţă în faţă:
Tu exişti să ne-nspaimanti,

Te uiţi curiosă, ne sperii
Dar ne încânţi, felină
Că eşti, tu nu ai nici o vină.
Eşti o panteră, tigru sau jaguar?
Vrei să ne ucizi, dar ai o frumuseţe
Ca femeia, divină, care ne inspiră frică.

Ne atragi. Măreşti în noi o spaimă,
Exişti ca să inspiri pericol
Prin munţi, pe dealuri sau coline...
Eşti antipodul creaţiei:
Iubim numai cuprinşi
De forţa care ne ucide.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu voal

S-ar crede frecvent
Tu trăieşti în spate
În spatele propriei frumuseţi
În subsidiar acolo
Tu te situezi mereu
Dar numai transparent
În umbra frumuseţii tale
Care se impune mereu
Asta numai în aparenţă
Căci tu eşti cea scoasă
Permanent în faţă
Din ipostaze veritabile
Enigmatică în toată splendoarea
Superbă in mod deliberat
Tu treci ideatică în prim plan
De fapt mai mult decât ideatică
Prin viziuni febrile
În mod senzaţional
Senzorial şi strălucitor
Căci nu poţi fi eclipsată

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (10 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!