dragoste de neam

Limba e caftanul minţii. O limbă este, întotdeauna, armonioasă când exprimă ideile măreţe ale unui neam, simţămintele cinstite ale acestuia, pulsaţiile cutezătoare ale sufletului său.

citat din Tigran Camsaracan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există balanţă pentru cântărirea sentimentelor. Se spune că în dragoste, întotdeauna, dai mai mult decât primeşti sau, poate, e invers? Să iubeşti şi să-i dăruieşti persoanei iubite ce-şi doreşte, nu doar posibilitatea de a-şi satisface plăcerile mondene, ci să-i jertfeşti chiar onoarea ta este, oare, o dovadă supremă de dragoste, sau de nesfârşită încredere, sau de copilărească naivitate, sau, pur şi simplu, de nesăbuinţă?

Balzac în Tainele căsniciei
Adăugat de AndreeaC
Comentează! | Votează! | Copiază!

neam

Neamul

De-i neamul nostru-al tuturor,
E-un drum deschis spre viitor,
De-i "neamul" lui de la Centrală,
E drumul spre căpătuială!

definiţie epigramatică de Virgiliu Şchiopescu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E impresionant să vezi că unii pot procrea fără dragoste, în timp ce o carte bună nu se poate scrie fără dragoste, fără convieţuirea cu eroii, cu materialul sau cu gândurile tale. La prima vedere e de necrezut că se pot naşte oameni reuşiţi prin simplă biologie. De ce deosebirea aceasta?
Poate pentru că un om nou e un al treilea; pe când cartea e, de fapt, al doilea. Nu e rod, ci obiectul dragostei însuşi. E Galatee.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care contestă talentul femeii

Ne-apasă, poate, un blestem secret:
Cum din acelaşi neam - gintă latină -
Românul s-a născut, cum ştim, poet,
Românca se născu doar gospodină?!

epigramă de Arcadie Chirşbaum din ziarul "Viaţa Buzăului" (30 iunie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vorbim româneşte

Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsaţi dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.

Când românul se-ndârjeşte
Din ţărână când mi-l scoţi,
El îţi toarnă româneşte
Un blestem de şapte coţi,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbeşte lin şi blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.

Niciodată altă limbă,
De pre buze româneşti,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândeşti.

La mânie, la iubire,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste...

Tu, pacoste,
Mi-ai dat nume
Într-o lume
De corvoadă
Să mă roadă,
Mi-ai dat raiul
Cu vătraiul
Şi dugheana
Să-mi vând pana
Pe versete
Amulete,
Iubăreţe
Şi-ndrăzneţe,
Mi-ai luat plata,
Judecata,
Întru-cât
M-ai doborât,
Să-ţi tai calea
Să-ţi iau jalea,
Să-ţi fiu punte

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 septembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o mare dragoste

după o mare dragoste
urmează întodeauna o tăcere şi mai mare, corozivă
cerul pare-se că se scufundă
amintirile devin morminte
inima îşi pierde glasul
prezentul alunecă în trecut ca într-o gură carnivoră
totul se preschimbă cianură
totul are gust de moarte
totul se dezintegrează
rămâne un gol nemărginit pe care ai senzaţia că nici măcar Dumnezeu
nu l-ar mai putea umple
rămân himere care te urmează din inerţie
rămâi tu însuţi, un tablou al deznădejdiei
un spic sub talpa regretelor
un crater de vulcan
după o mare dragoste
în sufletul omului urmează întotdeauna
întotdeauna
potopul

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca fiu din popor, admit în totul părerile d-voastră; nu m-am putut opri de a vărsa lacrămi, văzând nenorocirea ce ne ameninţă în viitorul ţărei şi al copiilor ei! Şi cu atâta mai mult am simţit, cu cât de mic copil am văzut vicleşugul acestui neam... îndărătnic şi risipitoriu la ce ţinteşte...

Ion Creangă în Scrisori
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-ntoarce sângele păgânesc! Spiritul e-n preajmă, dar de ce Cristos nu-mi vine într-ajutor dăruind sufletului meu nobleţea şi libertatea. Vai! S-a sfârşit cu Evanghelia! Evanghelia! Pe Dumnezeu îl aştept cu lăcomie. Sunt de neam prost, de-o veşnicie.

Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Sânge osândit (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!