discursuri de sfarsit de liceu

Puterea numelui

Cuvânt în loc primit...
Începe un sfârşit.
Sfârşitul naşte începutul...
Veacul devine minutul.
Dragoste reînvie lumina...
În cea ştiută pe nume de "Adina".
Primită-n inimă iertarea...
M-a vizitat şi vindecarea.
Am renunţat la nume...
Să n-am destin în brume.
Astăzi e chemat...
Numele-nzestrat.
Cuvântul e puterea...
În El ne stă averea.
Alt nume dă noul destin...
Împlinind terestru şi divin
Veşnic mereu...
Amin.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana AA

Nimeni nicicând n-a înţeles,
Si poate-n veci nu o să fie,
Dar voi iubi ce am ales,
Si-am să îngrop în poezie.

După o rană si -un coşmar,
După atâta suferinţă,
Vreau vraja ta s-o port măcar,
Căci îmi esti cea mai sfântă fiinţă.

Ce poate-ascunde un salut,
O poză si sapte cuvinte?
Asa banal a început,
Dar s-a-nradacinat în minte.

Atât te rog... să nu le stergi,
Aceste rânduri ce le scriu,
De nu îţi plac în astă seară,
Poate-or să -ţi placă mai târziu.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

agăţată de mine
ca o fantomă de o altă fantomă
ca un mare dezastru
de un alt mare dezastru
eu
netrăită
neumblată
ca o ruină de care nu mă mai satur

eu
ca o urmă ştearsă
ca un soldat adormit în tranşee
ca o durere fără sfârşit

eu
agăţată de mine
ca un mare dezastru
de un alt mare dezastru
eu
neîntâmplată

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflu

Acesta, da suflu!
Suflu...
[Nu se ştie la ce se referă]

Are tot ce-i trebuie
Grandoare - repetabilitate -
Învârtire... [vârtej]
Şi deşi poţi pricepe unele părţi
Nu se lasă cunoscut
Ca întreg.

Beznă, lumină orbitoare
Găuri negre - [una până la
Nouăzeci şi nouă găuri negre...]

Pe o distanţă... [apreciabilă].
Şi iarăşi vârtej
Lumină, întuneric...
Sfârşit - care nu-i decât un început...
Jeturi de praf - iubire - jet - constelaţii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă

Iartă-mă că nu te pot urma,
Nu privi în urma ta şi pleacă,
Şi uită-mă, căci nu pot fi a ta,
O alta ţie va urma să-ţi placă.

De ce priveşti dezamăgit şi trist?
Tu pentru mine nu eşti potrivit,
Eu pentru tine nu vreau să exist,
Iar timpul nostru a luat sfârşit.

Pelicula din creier vreau s-o şterg,
Doritele cărări le-oi ocoli,
În inimă voi pune un aisberg,
Nu vreau, voi spune-n fiecare zi.

poezie de Viorica Pop din Din suflet pentru suflet (ianuarie 2004)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpurile străvechi, poporul abia ştia de regi. Mai târziu ajunse a-i iubi şi a-i servi. Apoi a ajuns a se teme de ei. În sfârşit, veni o vreme când îi dispreţui. Când este puţină încredere, nu se mai obţine simpatia care face să se amplifice încrederea. Regii autentici erau gravi şi măsuraţi la vorbă. Mulţumită lor, supuşii imperiului câştigau merite, bucurii şi foloase, ei gândeau adesea ca însăşi natura noastră esenţială.

Lao Tse în Tao Te King, 17
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul umblă pururi

Drumul umblă pururi, fără-încetare,
Începând de la uşa de unde-a pornit.
Deja Drumul a trecut dincolo de zare,
Trebuie să-l urmez, cât pot, până la sfârşit,

Mă ţin mereu de el cu picioare febrile,
Până când se uneşte cu un drum mai mare,
Unde mii de căi dau de rostul tot atâtor zile.
Să vă spun unde se termină, n-aş fi-n stare.

poezie clasică de J.R.R. Tolkien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concertele sunt ca şi noi. Accidente ale tăcerii. O, dacă am putea să ne întoarcem de la jumătatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cântec îmbătrâneşte în timpul cât îl cântăm. El începe tânăr, luminos, plin de încredere şi de speranţa. Se maturizează, continuă îngândurat, apoi deodată îmbătrâneşte. Uneori îmbătrâneşte solemn, alteori îmbătrâneşte melancolic. Asta n-are importanţă. Ceea ce contează e că se aproprie de sfârşit şi de moarte. O moarte somptuoasă nu e mai puţin moarte...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmos exuberant

Elogiu viu dedicat divinităţii
După reguli încă neînţelese
El sporeşte factorial
Din impulsuri interioare
În progresie expresivă

Reprodus în imagini
Se revelează silenţios şi enigmatic

Reflectă lumină în procent infim
Denotă în atitudine
Multă materie şi energie neagră
Emană secvenţe enigmatice
Deghizate în efecte stranii

Cu aspecte fastuoase
Peste limita cunoaşteri umane
Greu de interpretat
În termeni plauzibili

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (28 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Ce sărbătoresc rândunelele
sau ce jelesc rândunelele azi,
zburând ca scoase din minţi
în jurul zidului 'nalt,
izbindu-se una de alta,
zdrobindu-şi de ziduri delicatele aripi?
Vertiginos coboară şi urcă
ocolindu-se, căutâdu-se între ele,
înconjurând ca pe o sfântă iesle
zidul incandescent în soare.
De ce se-ndepărtează şi se-ntorc în acelaşi loc,
parcă ar căuta ceva,
parcă cineva mult aşteptat n-a mai venit,
parcă nu vor să creadă în astfel de sfârşit.

poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!