Serioase/triste despre chipul mamei, pagina 38
Atâta noapte...
Atâta noapte și furtuni nestinse
În trupul tău învolburat de vrajă,
O liniște letală mă cuprinse
În foșnetul nisipului de plajă...
A adormit tăcută marea....
Și ochii ce îți caută chipul
Sunt mai sărați ca toată sarea
Și mai mărunți ca tot nisipul.
poezie de Sergiu Boian (iunie 2012)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul, zidul dintre generații
Cerul a îngenuncheat în fântâna
de la casa bunicilor
liniștea se încolăcește peste
chipul uitat sub icoană
îmi pipăi obrajii
de jur împrejur
nicio dorință
doar iedera
urcată
peste streșini
sărută cerul
confuz îmi privesc bătrânețea
ca pe o amintire
și plâng...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Getul zdrențăros sau scitul pribeag târându-și avutul de ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul celei mai întinse moșii... Căci nicăieri ca printre acești pribegi nu întâlnești mame maștere care-și iubesc cu duioșie de adevărată mamă copiii vitregi. Aici nu întâlnești soție îngâmfată de zestrea ei și mândră de adulterele ei sau de soțul ei din care a făcut un sclav! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea tatălui, virtutea mamei și credința soției!
citat clasic din Horațiu
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă prețuiești libertatea, ai grijă, căci chipul meu este o închisoare a iubirii; pe foaia unde sunt scrise aceste rânduri se află o mască de femeie. Cel care ar iubi acel chip rămâne captiv unei aparențe, adevărata ființă fiind inaccesibilă, ascunsă după mască.
Leonardo da Vinci în Carnetele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba italiană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la It.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Scritti Scelti" de Leonardo da Vinci este disponibilă pentru comandă online la 60.00 lei.Poveste
Era ea,
sub clar de lună;
plângea,
iar el
îi aspira lacrimile.
Smulse o pană din aripa lui
și îi cusu rănile sufletului
cu fir alb de fericire.
Deodată chipul ei
fu brăzdat
de lumina caldă
din privirea lui.
Luna întinde o mână,
îi apucă cu două degete
și îi ridică în slava Cerului.
De atunci
[...] Citește tot
poezie de Iulia Pascaru
Adăugat de Iulia Pascaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâmul meu din povești
Mi-a fost dor de vară,
De cerul senin.
Și soarele să se reflecte,
Într-un pahar cu vin!
Mi-a fost dor să beau
Din nou apă rece de izvor
Și să gust pâinea albă ca fața mamei
Coaptă de bunica în cuptor.
Mi-a fost dor de plaiul meu natal
Să mă primb cu căruța trasă de un cal
Și să culeg cireșe din livada,
De peste deal.
Mi-a fost dor de vară,
De prispa casei păritești.
Și de a mea țară,
Tărâmul meu ca din povești.
poezie de Vladimir Potlog (8 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stea aureolată
Faină fată, n-am ce spune.
La ea, totul e frumos.
Blândețea, vorbele bune
Îi fac chipul luminos.
Frumusețe-întruchipată
Coborâtă pe pământ.
O stea aureolată,
Trimisă de Domnul sfânt.
Din sfera-i de frumusețe
Alte stele se desprind.
Ele vin să dea binețe
Veșniciei, strălucind.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire cu satul strămoșesc
Întâlnirea mea cu satul strămoșesc
I-a fiului cu mama sa cea bună,
O parte dintr-o patrie străbună,
Pe care ne-ntrerupt o regăsesc.
Aci, simt echilibrul strămoșesc
Cu anii ce-n imagini se adună,
Cu oamenii și locuri împreună,
Din nou copilăria o trăiesc.
În poarta casei văd copilăria,
Cu farmecul nespus din acei ani,
În ochii mamei mele, bucuria.
Văd șirul lung de plopi și de castani,
Simt permanența vieșii, trăinicia,
În strămoșeasca vatră de țărani...
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda vremii
După ploaia de argint,
De când haina s-a-nvechit,
Fără de bani în portmoneu
Mă uit mai rar la chipul meu.
Nu port oglindă-n buzunar
Doar am băltoace-n trotuar...
Cât n-aș deplânge soarta grea
Că n-am ajuns în viață stea,
Azi, netezindu-mi părul blond,
Duc crucea mea... de vagabond.
poezie de Mihai Cucereavii (8 noiembrie 2005)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când noaptea-ntinde vălu-i
Când noaptea-ntinde vălu-i
Și-n pat m-așez trudit,
Plutind îmi stă-nainte
Un dulce chip iubit.
Când somnul mă cuprinde
Cu aripa-i ușoară,
Icoana dragălașă
În vis mi se strecoară.
Spre ziuă visul trece,
Dar chipul tot mai ține
Și astfel ziua-ntreagă
Îl port mereu cu mine.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.