cei 7 ani de acasa

Simfonie albă

Ninge de zece mii de ani!
De zece mii de ani cuvântul
ne mărturiseşte câte a văzut
prin cele scrise şi nescrise.
Ne-a legat şi dezlegat
păcatele,
întru mântuire
prin jertfa sângelui său.
Noi ne-am împărţit
înaintea celui care ne-a creat
în suflete păcătoase
şi suflete bune;
precum norii de grindini
am fost şi noi,
precum norii de ploi
am fost sămânţa pământului,
alegând între bine şi rău
ca ziua de noapte,
culcându-ne sub lumină de lună
şi trezindu-ne sub razele soarelui.

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Acasă
e seară, e târziu
se aşterne înserarea
mai curge trăirea, se scurge visarea
în patima trupului şi lacrima sărutului
am aşezat un gând
gingaş şi jucăuş
o clipă de trăire
abisul etern al iubirii
în spirit, în univers
o căutare a unui vis
nescris, neînceput
ochii tăi azi s-au închis,
curgeau tăcute razele de soare
pe trupul căzut pe caldarâm
tu ai plecat pe altă cale
spre cer, spre paradis
aştern pe scoarţa uscată de durere
poveşti despre iubire,
poveşti de drag şi de demult

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primii ani de şcoală

Să ne-amintim de primii ani de şcoală...
Erau copii, dar anii au trecut,
Să ne-amintim de doamna învăţătoare
Ce ne-a iubit, pe toţi atât de mult

În clasa I priveam cu ochii-n lacrimi
Părrinţii, cum spre casă au plecat
Dar mângâierea doamnei noastre, parcă,
Putere şi curaj ne-a insuflat.

Ne aştepta pe bănci câte-o bomboană
Şi-o jucărie de la cei mai mari
Şi mai erau primele cărţi de şcoală...
Priveam tăcuţi, cu ochii vioi şi mari.

Zile-au trecut, una şi încă una
Precum o mamă ne-a apropiat
În juru-i. Nu ştiam ce e furtuna
Şi să sperăm în viaţă ne-a-nvăţat.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitatea (în memoria martirului Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti între 1688-1714, la 300 de ani de la decapitarea lui de către sultanul otoman Ahmed al III-lea, pe 15/26 august 1714, împreună cu cei 4 fii ai săi)

Omul demn se rupe, dar nu se îndoaie,
Chiar de-l amenínţi că îl baţi în piroaie.
Dacă soarta-i crudă, da, se prăbuşeşte,
Însă niciodată el nu se târăşte.
El preferă moartea, dar nu-ngenunchează
Şi credinţa sfântă n-o abandonează,
Chiar dacă duşmanul îl decapitează.

poezie de George Budoi din Elogii (26 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceainăria îşi planifică plopii

mi-e dor de întâmplările cu tine
de oameni simpli şi zăpezi
de adăposturi în care se ascund de mii de ani
cormoranii

în umbrele feritelor amiezi
câteodată nu am loc pentru mine
sau pentru noi
cei care-ncăpeam într-o singură silabă
a pruncilor născuţi în grabă

iubito, mă ajunge un sfârşit
ce seamănă cu o femeie neiubită

parcă-aş mai sta
pe banca întâlnirii premature

se pregăteşte să mă-njure
această moarte care m-a trăit

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua stropitului

Merg băieţii pe la fete
Cu parfum să le stropească,
Beau rachiu, nu să se-mbete,
Ci să stea să mai vorbească.

Când băiatul scoate sticla
De parfum şi o stropeşte,
S-a şi descifrat enigma,
Cine pe cine iubeşte!

Se înţeleg doar din priviri
Şi cu zâmbetul pe buze...
Când se nasc marile iubiri,
Îngerii-s doar călăuze!

Dar mereu fata-şi alege
Dintre cei mai frumoşi feciori
Şi-apoi roadele-şi culege,
Când peste ani o trec fiori!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie?

Cine ştie câte amintiri
Strânse ani şi ani de zile,
Au în ele trandafiri
Sau sunt triste, inutile?

Dintre multele trudiri
Printre care ai trecut,
Ţi-au adus şi trandafiri
Ce mai greu s-au vestejit.

Eu ţi-aduc doar suveniri
Care poate sunt minore,
Pozele cu trandafiri
Şi cuvintele sonore.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 11

La fel de repede cum scazi o să şi creşti
Într-un copil, apoi tu vei slăbi
Şi-acel urmaş ce tânăr îl prăseşti
Îţi aparţine când bătrân vei fi.
Aceasta e înţelepciunea dragă
În lipsa ei, doar frig şi nebunie
Dac-ar fi toţi ca tine, lumea-ntreagă
În şaizeci de ani ar fi pustie.
Lasă-i pe cei ce n-au fost puşi deoparte
Să piară dacă-s duri şi nefireşti
Natura, celor buni le face parte
Tu darul ei din plin să-l preţuieşti.

Căci te-a făcut ca pe-o pecete rară
Să facă multe copii, nu să piară.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea

Munţii răpitori se înfig
în cerul verde cenuşiu, vânătorii blânzi
cară acasă vulpea. Pasărea neagră
se roteşte deasupra oraşului alb.
Bătrânii se încălzesc lângă foc,
pe cei tineri îi încintă gheaţa. Hokey-ul
concurează cu dragostea, biserica
doarme sub plapuma iernii.
Pieter Bruegel stă lângă mine
- cu vîrful pensulei- (ca un cioc de pasăre)
arată spre fortăreaţa mistică - mănăstirea -
înconjurată de stânci, troiene de zăpadă,
indiferenţa oamenilor, entuziasmul duhurilor.
În turn, la fereastră, aplecat deasupra Bibliei
stă un călugăr. Este tânăr, capabil,
îndrăgostit. Îi invidiază pe vânători,
pe pictori, pe patinatori. Vrea să se întoarcă
la viaţă - scrie "Întoarcerea".

poezie de Wojciech Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice contează este aici

Orice contează este aici.
Orice continuă să conteze
în următoarele câteva mii de ani va continua să fie aici.
În depărtare, apropiindu-se, e copilul care erai tu mulţi ani în urmă.
Priveşte-l cum râde în vreme ce aleargă după un fluture alb.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!