Epigrame despre cand doi se cearta al treilea, pagina 38

Când tăria-i boaba spumii,
Vinu'-i negru-n cerul gurii,
Iar când gura-i prada urii,
E mai neagră gura lumii!

O, ce tărie dovedeşti,
Tu însuţi să poţi rămâne
Şi când nu ştii cine eşti,
Şi când ştii şi ţi-e ruşine!

Cu "prelucrări" exterioare,
Pe stradă când le vezi "pictate",
De ce se dau drept... căprioare,
Când ele-s... capre-adevărate!?

Când mă duc la şef,
Îl găsesc cu chef;
Când mă duc la chef,
Îl găsesc pe şef.

Iubito, mi-e frică de flori!
Mă bâlbâi când văd crizantema,
Aşa cum tu mă înfiori
Când pui c-un sărut... anatema!

adevăr (vezi şi veridicitate): De când stelele şi luna,
De când valul spart de stâncă,
Adevărul e minciuna
Nedescoperită încă.

Cine e mai păcălit
Nici nu pot să mă pronunţ:
Eu când cred că le-a citit,
El, când crede că renunţ?

Nu-l pricep când debitează
Fraze lungi sub clar de lună.
Dar, când tace şi oftează,
Ştiu precis ce vrea să spună!

De când ştim că e pământul,
A fost apă, aer, vântul...
Pomu-a fost şi este pom,
Numai omul nu e om.

epigramă de Florea Ştefănescu (septembrie 2007)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a expus uşor la soare,
Când pe faţă, când pe spate,
A făcut şi baie-n mare...
Să se spele de păcate.

<< < Pagina 38 >

cand doi se cearta al treilea