sir

East Coker

Noiembrie murind, ce face
Cu zvăpăierea primăverii,
Cu fulgul ce sub talpă zace,
Cu zămisliri ce-s ale verii,
Cu nalba năzuind prea sus
Când cenuşiu pe roş s-a pus
Şi când se frânge dintr-o dată?
Cu trandafiri târzii, ce-i vezi
Că-s plini de timpurii zăpezi?
De stele rostogolitoare
E tunetul rostogolit
Încât pe cer a-nchipuit
Un şir de triumfale care
Purtând războaie siderale.
Iar Scorpionu-şi taie cale,
Luptând cu Soarele, într-una,
Până când Soarele şi Luna
Drum spre pieire şi-or deschide.
Pe ceruri zboară Leonide
Şi plâng cometele cu mia,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de T.S. Eliot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc femeile triste...

iubesc-ul acesta are ceva comun cu
toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată
aşa cum iubeşti prima ploaie prima zăpadă
prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt
uneori interminabil cu multe secrete şi arome de parfum
oricum nu mai contează
cândva respiram unul din celălalt şi visam
un şir lung de copii
dar poate că
lumea asta
n-a fost decât în
amintirea unui chip
respir acum din mine puţin câte puţin şi
urmăresc urmele tale neatinse de umbră
şi din când în când mă uit
la tot ce-a mai rămas -
un anotimp ploios cu mult frig
voi înnopta în el strigându-te

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste trecut se va lăsa o cortină imensă

nici urmă de strigăt pe mâinile mele
pentru că
nu-i aşa
soldaţii nu se ascund să plângă pe la colţuri
ei scrijelesc cu unghiile rugina
şi caută pământul fertil
unde poveştile au gust metalic
iar rânjetul nopţii îi ademeneşte
eu nu mai simt
ca pe vremuri
căderea
nici tălpile nu se împotmolesc zile în şir
în carnea ce se voia cuvânt
acum sunt piatra peste care a trecut râul negrului vis
şi mă ridic după primul ceas al căinţei
ca o flacără albastră
în desişul vremii
eu nu mai sunt unghie învineţită de dor
sau rădăcină putredă în pădurea de gânduri
acum sunt oglinda vie

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vină

Să vină, cine mai e de venit.
Profeţi, prooroci, oratori.
Eu, cât mai am de trăit,
Am timp să-i ascult, uneori.

Ştiu, ştiu, vorbesc fără şir
Şi se îngână, gesticulează.
Eu nu-i ascult să mă mir,
Nici anecdota nu mai primează.

C-o fi un potop, ori o ciumă
Şi iarăşi cam toate ce-au fost,
Rămâne veşnic rotunda sumă
De catastrofe - şi-un veşnic post.

Oricum, vreau să-i ascult de la capăt,
Sunt abonatul lor la delir.
În scurt răstimpul, până nu scapăt,
Să-mi spună totul, din păr a fir.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în inimi cu lacrimi de omăt

Printre globuri roşii-argintii
Se întrezăreşte chipul tău ce-mi dă fiori
Şi-mi făureşte mii de lacrimi,
Şir al valurilor
Neguri limpezi redeschide
Te risipeşti în acei atomi ce fecundează viaţa
Sub zâmbetul suav al unui copil, ce ne deschide căile
Spre cunoaşterea acelui munte încărunţit.
Din geamul asediat de flori şi clorofilă
Plouă în inimi cu lacrimi de omăt
Te sărut pe buze, prin magice steluţe
La ceas târziu în noapte
Te strig întâia oara să nu mă pierzi sub soare
În jocul nesecat de cuvinte,
Îndrăgostiţi pe veci sub mantia cu mir din mine
Pe drumul virtuţii, iubirii, adevărului şi vieţii
La ceas târziu în noapte te ridic de sub saltul uriaşului,
Risipit de valuri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând parfumat de măr copt

Ianuarie e o Ţară a tristeţii pentru amândoi,
povestea iernii din firimituri se trăieşte
după fiecare noapte nu mai vine o renaştere,
au trecut vremurile-n doi
când, tăcuţi, în flacăra sobei ne oglindeam
acum, când îţi scriu, mă simt ca o furnică
ce târâie după ea cuvintele în şir indian...
Gând parfumat de măr copt
mi-e năpada
adăposteşte-mă, asemenea unui copac
împarte umbra cu mine,
îmi bate inima până-n tabla casei
rânduri, rânduri cade zăpada
nu ştiu dacă nu cumva,
e-o unică mărturisire şi viaţa şi moartea...
trăindu-le... pe jumătate
dispar încet, încet, de pe retină
şi tu şi visul în care sângeram spate-n spate..

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând parfumat de măr copt

Ianuarie e o Ţară a tristeţii pentru amândoi,
povestea iernii din firimituri se trăieşte
după fiecare noapte nu mai vine o renaştere,
au trecut vremurile-n doi
când, tăcuţi, în flacăra sobei ne oglindeam
acum, când îţi scriu, mă simt ca o furnică
ce târâie după ea cuvintele în şir indian...
Gând parfumat de măr copt
mi-e năpada
adăposteşte-mă, asemenea unui copac
împarte umbra cu mine,
îmi bate inima până-n tabla casei
rânduri, rânduri cade zăpada
nu ştiu dacă nu cumva,
e-o unică mărturisire şi viaţa şi moartea...
trăindu-le... pe jumătate
dispar încet, încet, de pe retină
şi tu şi visul în care sângeram spate-n spate..

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Poeme de duminica (3 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând parfumat de măr copt

Ianuarie e o Ţară a tristeţii pentru amândoi,
povestea iernii din firimituri se trăieşte
după fiecare noapte nu mai vine o renaştere,
au trecut vremurile-n doi
când, tăcuţi, în flacăra sobei ne oglindeam
acum, când îţi scriu, mă simt ca o furnică
ce târâie după ea cuvintele în şir indian...
Gând parfumat de măr copt
mi-e năpada
adăposteşte-mă, asemenea unui copac
împarte umbra cu mine,
îmi bate inima până-n tabla casei
rânduri, rânduri cade zăpada
nu ştiu dacă nu cumva,
e-o unică mărturisire şi viaţa şi moartea...
trăindu-le... pe jumătate
dispare încet, încet, de pe retină
şi tu şi visul în care sângeram spate-n spate..

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (13 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte neagra

Cu norii ce afar' s-adună
Acoperind şi cer şi lună,
De la fereastra mea, sub coaste,
Călări pe beznă, ca prin basme,
Zăresc un şir grozav de iasme
Ce sunt a iadurilor oaste.
Hop! Hop! Se duc mereu la vale,
Şi parcă m-ar privi cu jale,
Şi parc-ar râde câteodată...
Căci spăimântoasele lor rânduri
Sunt ghiana ce o port în gânduri,
Sunt mintea mea întunecată.
Cocoşul ce-nspre ziuă cântă
Cu glasul lui nu le spăimântă...
Hip! Hip! — curg iezmele întruna,
Şi dacă las perdeaua iute,
Atunci, odaia, pe-ntrecute,
Mi-o umplu, una câte una.
Ha! Ha! — Şi grabnic mă-nconjoară
Râzând de-un râs ce mă doboară,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte mame nu vin şi mă roagă cu lacrimi: "Părinte, fă rugăciune pentru copilul meu!". Ce agonie au, sărmanele! Însă puţini taţi îmi spun: "Fă rugăciune, deoarece copilul meu a luat-o pe un drum greşit! ". Chiar şi astăzi o mamă, cu multă nerăbdare, sărmana, îşi împingea copiii - opt avea - şi îi punea în şir, ca să ia toţi binecuvântare. Un tată nu ar fi făcut uşor lucrul acesta. Şi Rusia tot prin mame a fost salvată. Îmbrăţişarea tatălui este seacă atunci când nu are harul lui Dumnezeu. În timp ce sânul mamei, chiar şi atunci când nu are Dumnezeu, are lapte. Copilul îl iubeşte pe tatăl său şi îl respectă, dar prin afecţiunea şi gingăşia mamei i se măreşte şi mai mult dragostea faţă de tatăl său.

Paisie Aghioritul în Viaţa de familie
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!