Poezii despre poezii despre toamna, pagina 37
Nevoia noastră de verde
Nimeni nu scrie
despre nevoia noastră de verde
ce ne face curat prin sertare,
despre cum se pun flori pe răni
despre sufletul ce devine foare repede fruct
nimeni nu scrie
despre cum se oprește ființa din plâns
când înveți să frămânți vindecare...
cu gândul acesta din viață mă-nfrupt
despre primăvară mai pot scrie
dar până-ntr-o zi, într-o singură zi/ când
nevoia noastră de verde/devine
mormânt
pentru un fir de iarbă subțire...
27.02.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (27 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna ca un dor de ducă
Nu mai risc a frunzelor ninsoare,
Toamna asta-i ca un dor de ducă,
Aruncând ispitele-n cărare...
Și-ncercând, păcate, să producă.
Bate vânt și ploi mă denigrează,
Pasiuni m-atacă... insistent...
Soarele zâmbind... exagerează,
Și-i mai scade toamnei un procent.
Cârciumile cântă și suspină,
Se îmbată... ultimii nebuni,
Toamna face-o baie de lumină,
În zăvoiul, roșu, de aluni.
Azi, în poala tinerelor doamne,
Sângerează... mustul inhibat,
Și-s vândute douăzeci de toamne,
Pentru o minune... de bărbat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
scriu poezii de iubire
uitându-mă
în ochii tăi albaștri
și nu corectez
ce-am scris
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La pas cu toamna
Bate vânt rece de toamnă
Gândurile mă apasă
Rămas bun frumoasă doamnă
Astăzi voi pleca de-acasă
Bate vântul printre crengi
Frunzele foșnesc de dor
Draga mea să nu mai plângi
Îmi va fi mult mai ușor...
Două sărutări pe buze
Cu arome de migdale
Și prin foșnetul de frunze
Pașii mei se pierd agale...
Mă lovesc ușor de-o cracă
Pe aleea cu mulți tei
Toamna asta ne dezbracă
Și pe mine și pe ei...
[...] Citește tot
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă toamnă
O altă toamnă bate la fereastră
cu frunze ruginii și dantelate,
se ofilesc garoafele în glastră,
de-atâtea amintiri necenzurate.
Revin acum, la început de toamnă,
când vara-și plânge umbrele opace,
iar Carul Mare peste noi răstoarnă
lungi neuitări venite să ne-mpace.
În mintea mea s-așază în tăcere
pe gândurile-ntinse ca o plasă,
țesută-n nopți de toamnă austere
de luna nouă-ntoarsă de la coasă.
Mă tulbură acest sfârșit de vară
când vânturile aspre, destrămate,
sosesc cu trenul rătăcit în gară
pe șinele-ncărcate de păcate.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerile
Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,
când mă cuprind și le ascult pe toate!
revin din arcul frânt al unui curcubeu
cu lungi păreri de rău nevindecate.
În preajma mea le simt în fiecare zi,
stând adunate-n umbrele opace
de-acolo îmi recită zeci de poezii
sperând că ar putea să mă împace.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum aș putea să iubesc toamna?...
cum aș putea să iubesc toamna
pentru diminețile ei mohorâte
ce-mi atârnă de suflet
împovărându-l
pentru cocorii alungați
și frunze desfrunzite
călătoare-n delir
covor așternând
al doamnei plătit bir
pentru nesfârșitele nopți
pline de tăceri
când timpul parcă adoarme
și azi abia se rupe de ieri
cum aș putea să te iubesc toamnă
pentru oglinda ce acum îmi arată
un chip răvășit și străin
când simt golul sub pleoape
și-amurgul răsare
tot mai aproape?...
poezie de George Ioniță (6 octombrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albina împușcată
Am împușcat o albinâ cu un salcâm
înflorit
cu alice albe de câmp
și culmea e că...
m-am nimerit!
Acum stau și mă privește
cum bâzâi și îmi vorbește șoptit
întinsă pe spate
despre mers și cer și despre
mai ales despre
ce-am simțit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De toamnă
E pretutindeni toamnă despletită
E brumă și sunt pomi fără culoare,
Și tu îți pui aceeași întrebare
Și-același dor de viață te despică.
Și mă întrebi de ce sunt iarăși frunze
Pe străzile călcate de boemi,
Eu știu că-aștept rutina unei ierni
Și miezul tău, însângerat, din buze.
poezie de Adrian Abrudan (2011)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea
Inima mea de-o vreme o simt într-adevăr
Că-n fiecare toamnă se coace ca un măr.
În clipele grăbite din zile lungi de vară
O simt cum se-mplinește-n tăcere ca o pară
Inima mea cu pomii grădinii dimpreună
Se-ntunecă spre toamnă și-i dulce ca o prună,
Și-n vărfuri foșnitoare prin frunza amăruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.
Inim mea se sparge cu pocnet ca o nucă,
De-i toamna mai târzie și umbra mai pe ducă,
Și-așteaptă ca un strugur pe viță, nopți întregi,
Să te apleci aproape de ea și s-o culegi.
poezie de Ion Horea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!