o stana iarna

Sonetul geluit c-o tarantulă

Îmi stai pe creieri în genunchi şi-n coate.
Cum crezi, iubito, că mai pot răbda
Mi-s simţurile trase la rindea,
Şira spinării-mi zbârnâie în spate,
Zmulsă din trup şi-umplută cu smântână,
Ca tulnicul ciobanului mişel
Care, tot sihăstrind, în dos de stână
Şi-l freacă-n blana fragedă de miel.
Ci n-aştepta să-mi deie-n clocot drula,
Nervoasă şi-mbibat-n sânge mov.
Coboară lin! Dezbracă-te-n Cehóv
Sau în Baudelaire. Să-mi treacă tarantula
Dorinţei peste trup şi să-mi ucidă
Păroasă, dragostea, ca pe-o omidă...

sonet de Emil Brumaru
Adăugat de Tânăra vrăjitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii de anotimp

Bate vântul primăverii într-o iarnă ce n-a fost,
Vremea-n grabă, buimăcită, trece fără niciun rost,
Nostalgii de anotimp din străfunduri răscolite
Mă învăluie-n tristeţi şi în gânduri răvăşite.

N-a mai vrut fulgul de nea fruntea să mi-o încălzească,
N-a venit zăpada grea, dorinţa să-mi împlinească,
Negura s-ascunde mut în speranţe amorţite,
Iarna zace în bârlog, zilele-i sunt pe sfârşite.

Primăvara îmi zâmbeşte, scutură din clopoţei,
A pus nădejdile toate în albul din ghiocei
Şi în plecăciuni curate, cu sufletu-mi de copil,
Mă rog să nu ne îngroape zăpezile din april.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ceruri când urci

Spre ceruri când urci
fantasmă prin magica noapte polară,
Mi-ngheaţă privirea şi sângele sudic, şi gândul,
Dar, stană cum sunt,
mă plec şi-ţi sărut paşii sfinţi de pe boltă
Cum cade-n genunchi Golful Finic în braţele Névei.

Spre ţărm când cobori
fascicul din aura rece-australă,
O rază-mi aprinde privirile, sângele, gândul,
Incendiu polar, cu limbile-mi ‘ţí mistui etericul trup
Cu setea luminii ce sfâşie-ntúnecul nopţii.

poezie de Nicolae Mătcaş din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna din cuvânt

Ce iarnă stranie cade-n cuvânt...
De-un timp, ninge cu versuri peste noi.
Se-aud poveşti în vaietul de vânt
E primăvară-n lumea de apoi!

Un frig se lasă-n filele de carte,
Tăcerile cuvintele-au învins.
De-un timp încoace îngerii au parte
De glasul poeziei din cuprins.

Ce-şi plânge coala tristă neputinţa...
Că încă-o pană-n zori a amorţit;
Îşi poartă poezia nefiinţa
Spre cerul blând, azi, de poeţi spuzit!

Şi nu-i nici un descântec să desfacă
Tăcerea din poveştile nescrise,
Ideea de cuvinte se dezbracă
Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea...

a fost odată şi eu cu tine
într-o poveste cu ploi senine
ne-am întâlnit în altă viaţă
bătrini ca iarna şi faţă -n faţă...

te-am întâlnit într-un departe
călcand pre moarte cu-aceiaşi moarte
- am renăscut cum El renaşte
În sorocitul crâmpei de Paşte...

şi sorb privire şi sorb retină
şi sorb Marie şi Magdalină
şi sorb sărutul mereu iubire
de Dumnezee-n Dumnezeire...

a fost odată şi eu cu tine
într-o poveste cu ploi senine
ne-am întâlnit în altă viaţă
bătrini ca iarna şi faţă -n faţă...

poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku pe două rânduri

în fiecare iarnă -
vânătoarea de iluzii la Balc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strădanie

Îngreunaţi de drum şi iarnă încearcă să întreacă trenul.

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

iarnă geroasă -
gelul pentru artrită
cadou de Crăciun

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărţind un fulg în doi

În clepsidra albă-gri, curg iluzii efemere,
Timpul cerne poezii, vântul tremură himere,
Enigmatice trăiri, (titlul fără importanţă),
Dorm adesea-n amintiri, doar iubirile romanţă.

Din decorul enunţat, nu lipseşte iarna crudă,
Nu e tocmai romanţat termenul de paparudă
Dar mi-e teamă că-i destul, o emoţie precară
Pentr-un anotimp sătul, care dă pe dinafară.

Iarna asta în botine, se transpune între noi,
Şi mă-mpinge înspre tine, împărţind un fulg în doi,
Unul trist pe-o geană udă, sărutând tăcerea ta,
Altul tremurând de ciudă, măsluind durerea mea.
 

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muză moartă

Contemporan cu mine e destinul,
Cel care mă ia la bani mărunţi prin cafenele.
E mânios pe mine de la prima rană,
El crede că nu-l mai cunosc, şi totuşi,
Privindu-l în oglindă, e destinul...

Două dureri în aceeaşi rană,
Se lecuiau cândva pe aceeaşi pernă.
Iarna nu mai am flori în grădină,
Iarna nici creionul nu mai are mină.

Un trecător a poposit la uşa mea,
Spunea că e destinul meu de mai demult,
Venise plin de amintiri si speculări,
Mă îngrijora, şi vrut-am să-l alung.
Contemporan cu mine e destinul, Cel care,
Spune că-n faţa morţii toţi suntem la fel.

poezie de Daniela Vizireanu (25 decembrie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!