Poezii despre musca pe caciula, pagina 37
Să-mi împrimăvărez, din nou, Cuvântul...
Ce nebunie-mi umblă prin vertebre, de mă-ncovoaie ca o acoladă!
Degeaba-nghit poeme în tenebre, că-n trupul meu e o degringoladă,
Ce sapă-n echilibrele precare cu foamea flămânzirilor rebele,
Cum mușcă umbrele din felinare și diminețile din cerul plin de stele...
Nu deslușesc delirul de-unde vine și nici pe unde a pătruns în oase
Și-mi viermuiește-avid printre ruine, înnebunindu-mi versul de mătase...
Mă sparg în cioburi de palinodie, și neputința se-ntronează-n stihuri
Și cum să mai alerg prin poezie, când bântuie prin vene mii de duhuri?
Aștept lumina soarelui s-apară, să-mi curme ceața ce-mi umbrește gândul
Să-nghit măcar un pic de primăvară, să-mi împrimăvărez, din nou, Cuvântul...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre lumină
- poezii despre stele
- poezii despre primăvară
- poezii despre gânduri
- poezii despre dimineață
- poezii despre cuvinte
- poezii despre Soare
Îmi știu soarta
Îmi știu soarta pe de rost
Ce va fi, nu ce a fost.
Pe un cântec de Vîsoțkii
Sufletul mi-l torn din plin:
Triștii, veselii cu toții
Hai, mușcați versul senin.
Hai, fricosule, ce stai
Pe coada vremii ca un scai,
Cu trupul tot batjocorit
Ești încă viu sau ai murit?
Îmi știu soarta pe de rost
Ce va fi, nu ce a fost.
Reușesc să văd păgânii
Grămădiți la gura pâinii,
De surâde hrinca, îndată
Ei găsesc că-i vinovată
Chiar de e puhavă și albă,
Și-i din grâu de roadă nouă
Ei socot mireasma-i slabă
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre pâine sau poezii despre muzică
Pure poison
Ahh... ce să mai fac...
Mă arzi străvezie făptură
Cu abur de otravă pură...
In goluri de mercur roșu,
Mor in cenușă de gene
Cuprins de șerpi de dor
Ce muscă inveninați
De inima ce-i descântă
Cu tahicardii juguite
De ale tale cuvinte
Ce le aud acolo...
In zarea de nud
Unde ochii au plecat
De demult...
Și m-au lăsat orb și surd...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre vânătoare
- poezii despre ruj
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- poezii despre nuditate
- poezii despre noapte
- poezii despre muște
- poezii despre moarte
Vremuri de beție
Acum când și ultimul greier a amuțit
picurul frunzelor numără clipele
până când voi trage storurile peste lume
într-un colț un păianjen se plimbă-n sus și-n jos
de parcă ar vorbi cu sine însuși
o muscă ce și-a ales pervazul drept loc de veci
mai zvâcnește spasmodic din picioare
asemeni unui muribund ce are o zi mai bună
și se ridică-n capul oaselor
de la fereastră să mai privească lumea
pentru ultima oară
când picurul ploii va grăbi plecarea ultimelor frunze
vinul se va fi limpezit
în spatele storurilor trase
voi degusta buchetu-i
mai bogat în renunțări din an în an
iar singurele semne ale trecerii timpului
vor fi cele făcute cu carioca pe sticlă.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frunze, poezii despre vorbire, poezii despre vin, poezii despre păianjeni, poezii despre ploaie, poezii despre picioare sau poezii despre bogăție
Găsește-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi...
Vorbește-mi mai mult de eternitate
Pe patul de spital cu ziduri reci, crăpate.
Nu-mi înșira cuvinte nici rugăciuni pioase
Când moartea-mi mușcă pământul de pe oase.
Nu-mi scrijeli în piatră icoane luminoase,
Nici jurăminte seci nici îngeri de mătase.
Curând se face noapte în schitul de zăpadă,
Iar zeii mei de fildeș în veacuri or să cadă.
Nu voi să știu nimic de rana ce mă doare
Pe patul de spital cu ziduri reci și goale,
De calendarul ce mâine nu mi-e de folos,
De versul cel amarnic la vremea care a fost.
Găsește-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi,
Nu vreau nici liturghii nici ode după datini.
Cu ultimul amurg semnează-mi cerul nopții,
Închină-mă cu tine, duios refren al morții.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Poezii Demodate, 2014
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre viitor, poezii despre religie sau poezii despre promisiuni
Duna de nisip
Trec valuri și un drum se-agață
de tălpi ce glăsuiesc în cor
într-un genunchi seara se lasă
și pasu-i stâng de un picior
Doar sarea-i mușcă alb din chipul
ce se izbește adânc în stânci
în piatra neagră și nisipul
își varsă marea și n-o plângi
Și păsările trec șiroaie
cerul mi se confundă-n glezne
nu știu de-s mări sau de e ploaie
în pielea care mi se cerne
Castelu-n dune se dărâmă
vântul îmi suflă în ferestre
șoptindu-mi doară o fărâmă
în flautele din orchestre
[...] Citește tot
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre creștere, poezii despre alb, poezii despre vânt, poezii despre stânci, poezii despre seară, poezii despre păsări sau poezii despre plâns
Omul obișnuit
mănâncă parizer pe capota
mașinii ford prăfuită cu nisip
saharian adus pe vasele luxoase
taie felii subțiri felia groasă
de două degete murdare
cu ulei de motor și mușcă
după ce-l apasă în borcanul
plin ochi cu muștar iute
rupe pâinea omul banal
privește scaieții plimbați de vânt
trage un gât de bere neagră
râgâie omul obișnuit și se uită
la fotografia femeii dezbrăcate
îi lăcrimează ochii de la firele
de nisip primite în față
taie felii de parizer cu briceagul
chinezesc după toate probabilitățile
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre negru, poezii despre mâncare, poezii despre motoare, poezii despre lux sau poezii despre fumat
Colecționarul de răni
poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorși de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru
nu știu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
și tot ce-am avut...
până la urmă aș putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecționar de răni
pe care și Dumnezeu l-a uitat
nu mai știu niciun cuvânt care începe cu mine
știu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre colecționare, poezii despre vestimentație, poezii despre uitare, poezii despre singurătate, poezii despre muncă, poezii despre iubire, poezii despre frică sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Samarcanda
Muntele sticlos din fund e la trei nopți
Depărtare cu privirea. Șahi răscopți
Plâng ce-a fost cu ochii scoși. Oigurii mei
Cresc în vaduri, văile vuiesc de ei.
Merg spre turnul nalt, cât norii albi de grindeni,
Margini nu se știu, priveliștea n-are
Țările vecine-l văd de pretutindeni,
Caravanseraiuri fumegă-n hotare.
Sus pe munți spânzurători cât cerul gol
Cheamă trecătorii șuierând domol.
Muște cât găinile rotesc. Leproșii
Vămuiesc chervanele, aprind chiparoșii.
Curcubeul peste Asia întreagă
Cheamă-nțelepciunea voastră să aleagă.
Iată flăcări, stele, luminează albastre,
Nașterea pe scurt a seminției noastre.
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu din romanul Patul lui Procust (1933)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre văi, poezii despre nori sau poezii despre naștere
Albatrosul
În imensitatea Capricorn și Pol
Vântul urlă, rage, șuieră-n trist gol,
Sare pe de-a latul de Atlantic mut,
Tot albit de bale și zdrelește slut
Apa-ngălbenită, aburi țâșnitori,
Mușcă, sfarmă, smulge, taie, rupe nori
În crâmpeie-zdrențe, sângerând lumini,
Răsturnat în aer, ca-nvelit în spini,
În rotiri confuze, strigăt vast, penat,
Scutură și trage valul înspumat,
Chinuind pe frunte monștrii-cașaloți,
Încâlcit în urlet, crunt țâșnit din toți.
Regele din spațiul mării necuprins
Zboară spre rafala-bestie întins,
Ca săgeata, sigur, dur și negrăbit,
Ochi ce-nvinge bezna, dincolo de mit;
Cu rigid-întinse aripi de oțel
Sfârtecă vârtejul răgușit tembel,
Liniștit în miezul groazei, îndrăzneț,
Vine, trece, piere, neînvins, măreț.
poezie de Leconte de Lisle (18 august 2008), traducere de Savin Badea
Adăugat de Savin Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tristețe, poezii despre monarhie, poezii despre groază sau poezii despre aripi