melodie trista

Staniolul

... prietenilor mei securişti
las lor o tristă şi abilă moştenire: un straniu
ratat - staniolul subţire
îmbracă ciocolata cu
alune de pădure şi pitici în picaje -
nu voi şti nici
odată ce caut eu pe aici
odată ce caută ei, lefegii, pe-aici
de ce îmi asigură benevol (?!) fără
vreo altă cântărită şi cantabilă saturare
prietenii mei o
dulce protecţie în faţa mulţimilor oare
cum în sevraje...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremurile de-Altădată-au fost cele mai bune

Jumătate din inima mea, prieteni, este obosită
De-atâta fericire strânsă pe care-o poartă-n ea;
Deşi cântecele voastre-s vesele şi ora-i însorită,
Iar spiritul vostru avântat precum în zbor o rândunea,

O muzică fermecătoare sosind de dincolo mă bântuie,
La uşa mea musafiri din alte zile vin să sune
Şi-n ureche un cor neauzit insinuează-o melodie:
Vremurile de-Altădată-au fost cele mai bune.

CORUL

În jur totul e strălucitor, în aer un parfum suav persistă,
Se-aud glume şi sunete plăcute, iar cerul e-o minune...
Totuşi, un sentiment mereu prezent insistă:
Vremurile de-Altădată-au fost cele mai bune.

poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

... azi renasc cu tine, azi pornesc la drum
drumul meu de câine, drumul meu de fum
şi drept călăuză am o stea polară
tristă şi confuză, limpede şi clară

ştiu că pot ajunge dincolo de toate
spaţii pot străpunge, vremuri revărsate
şi mai ştiu- ca tine n-am să pot străbate
drumul meu de câine şi pumnal în spate...

poezie de Iurie Osoianu (2 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

e seară, e târziu
e tăcere, lugubră tăcere
umbra se strânge în jur
cu fiecare clipă ce piere
adun ore, triste ore, în amurg efemer
durerea în mine, o tristă haină
lumina arde în lacrimi, se duce
pe malul apei o cruce
pe margini de drum, o albă floare
mă aplec, o culeg
o pun pe cruce
lumină albă a înflorit în suflet

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul tău dulce

Motto: "O mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;" (M. Eminescu - O mamă...)

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să mă culce.

De cu seară până-n zori
Gândurile-mi dau fiori.
Parcă sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
şi-atunci mă transfer în stea
şi vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.

Cu el mă călătoresc
visul să ţi-l împlinesc.

Limba noastră românească
este hrană sufletească,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiorul violinei

Fantome din trecut dispar îndată,
se-ascund cu teamă-n lumea lor, din care
mai rar ies la lumină, nu se-arată
cât timp iubirea ce o văd le doare.

O nouă melodie se aude,
cu note-atât de blânde şi duioase,
încât în întuneric zboară ciude
pe aripi cu insemne tenebroase.

Se-ncurcă-n portativul violinei,
se zbat, se ard în notele măiastre
şi cad strivite de puterea vinei
de-a se aventura în nopţi albastre

în care zboară păsări minunate,
cu străluciri primite de la stele
pe aripi ce-s adesea alintate
de Luna ce se oglindeşte-n ele.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc în secolul al XX lea

Trăiesc în secolul al XX lea
şi tu eşti aici lângă mine.
Când ai adormit erai tristă.
Nu am putut face nimic pentru a schimba
asta. M-am simţit neputincios. Faţa ta
este atât de frumoasă încât nu mă pot stăpâni
să n-o descriu – dar nu pot inventa nimic
pentru a te face fericită în vreme
ce dormi.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte

Iubeşte clipa trecătoare,
Eternul răsărit de zi,
Apusul sângeriu de soare,
Vântul hoinar de miazăzi!

Iubeşte macii din câmpie,
Clepsidra veche cu nisip,
Visul pierdut în veşnicie,
Iubirea ce nu are chip!

Iubeşte ţărmul, depărtarea,
Adâncul mării necuprins,
Inima tristă şi uitarea,
Scrumul iubirii ce s-a stins.

Iubeşte fiecare clipă,
Ochii în lacrimi ce au plâns,
Eternul fâlfâit de-aripă,
Durerile ce-n trup le-ai strâns!

poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duna de nisip

Trec valuri şi un drum se-agaţă
de tălpi ce glăsuiesc în cor
într-un genunchi seara se lasă
şi pasu-i stâng de un picior

Doar sarea-i muşcă alb din chipul
ce se izbeşte adânc în stânci
în piatra neagră şi nisipul
îşi varsă marea şi n-o plângi

Şi păsările trec şiroaie
cerul mi se confundă-n glezne
nu ştiu de-s mări sau de e ploaie
în pielea care mi se cerne

Castelu-n dune se dărâmă
vântul îmi suflă în ferestre
şoptindu-mi doară o fărâmă
în flautele din orchestre

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să fie flori

Ce preocupare prostească –
Să inventezi relaţii,
Aspecte şi gesturi.
Să cauţi răspunsuri neaşteptate
La întrebări nerostite.

Să-ţi dai chiar întâlnire
Oriunde într-o cafenea
Sau lângă monument
Ca să fie flori...
Sau nu neapărat.

Să inventezi sensibilitate şi voluptate,
Şi chiar gelozie şi iritare,
Iar apoi regrete.

Ce preocupare tristă -
Să inventezi posibilităţi
Care nu sunt şi nu vor fi.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!