ion ratiu

Plouă

Plouă-ncet din sfori latente
Şi pe umeri mi se cern
Amintiri intermitente
Risipite în etern

Şi de burniţă măruntă
Plouă cu păduri de brad
Că s-a rupt ultima punte
De iubire, dinspre vad

De trei zile trec prin sită
Norii, ploi în sol jilav
Plouă ca dintr-o ursită
De Bacovia bolnav

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promit să fiu cuminte (răspuns poeziei scrisă de Liliana Trif şi Ion Grigoraş)

În mine ard zăpezi de sentimente...
Sunt o Sahară cu un dor ardent,
Vânturi îmi sting văpaia din visare
Şi tâmpla, cu un aer inocent,

Mă-nvăluie în zdrenţe de lumină
Şi ţurţuri vii îmi sfârtecă privirea,
Aş vrea, iubite, să mă ţii de mână,
Să penetrăm tăcut nemărginirea.

Eşti îngerul de foc ce se dizlocă
Din infinitul pur de peruzea,
Te-aştept să treci, căci îmbrăcată-n robă,
Sunt avocata celei ce te vrea.

Zvâcneşte ca un foc în şemineul
De-atâta vreme neînduplecat
O inimă învinsă, părăsită,
Ce te-a iubit necondiţionat.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Damigeană

Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană

Cât aş vrea eu să te iert,
Bucuriile păgâne
Nu mai vor ca să mâne,
Impecabilul deşert

Şi regretele iar scurmă
După dramul de noroc
Să te văd plină la loc
Că pe urmă, că pe urmă...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima ninsoare

E prima ninsoare...
Mi-am găsit inima la amanet.
Sufletul e în renovare...
A alungat vântul
Ultima frunză strânsă
În cercul tăcerii.
Pe schiuri alunecă secundele
Risipite-n clepsidră.
Mi-e viaţa în repaus.
Pasăre mută,
Transformată în cioburi,
Pentru ultima nuntă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violenţa domestică

Stii tu oare cât te doare
Când o palmă oarecare
Te loveşte-n grabă mare?
Ştii tu oare că Ionică
Ia exemplul fără frică
De la Ion si dă-n amică?

Laşitate, răzbunare,
Animalic-retardare,
Violenţă-ncrâncenare,
Toate aspru pedepsite,
Fără stres, puţină minte
Rezolvarea-i in cuvinte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul pustiu

Mama întinde braţele-nălbite,
acolo, în neant,
lumea murmură
în umbrele zăpezii
aşteptând seninul iubirii,
dar clipele sunt învinse
de negustori necinstiţi.
Nor de gânduri
ies din cenuşa uitării
ascunşi în unghiuri,
unde pulsează durerea.
În ochii de fiară,
apusul este pustiu.

poezie de Ion Răduţ din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Mă întreb deseori:
Dacă lutul trupesc va deveni cenuşă
Şi se va risipi în neant,
Se vor mai întâlni oare
Particulele, clipele-fluturi
Ce au îmbrăţişat moartea
Dându-se pe sine universului?!
Şi dacă da, va mai fi posibilă naşterea unei sosii
Ce va continua cursul gândirii
Şi al sentimentelor
Celei născute întâi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timbru

Cimpoiul veşted luncii, sau fluierul în drum
Durerea divizată o sună-ncet, mai tare...
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare
Şi unda logodită sub cer, vor spune – cum?

Ar trebui un cântec încăpător, precum
Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când?

Când corpul meu se frânge,
când nu mai curge sânge,
când văd carnea putrezind,
când corbii apar plutind,
când hoitul stă sub soare,
când oasele sunt goale,
când ziua încet se trece,
când noaptea vine rece,
când nu se vede-n zare,
când steaua-i căzatoare.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când?

Când corpul meu se frânge,
când nu mai curge sânge,
când văd carnea putrezind,
când corbii apar plutind,
când hoitul stă sub soare,
când oasele sunt goale,
când ziua încet se trece,
când noaptea vine rece,
când nu se vede-n zare,
când steaua-i căzătoare...

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!