duce

Busuioc

Pe o aripă de armonie,
Pe o cheie sol
Am pornit în călătorie
În interiorul aerului.
Prin el şi timp pătrund în tine
Purtând o aripă de bucurie.
Tresar în largul oceanului,
Al timpului şi aerului
Plutind pe o frunză de busuioc
Cu care aerul perforează timpii.
Culeg din râul timpului
O culoare din Soare
Prefăcând-o în inima
De mamă, ce duce dorul
Pe o margine de lac,
Spre timpul
Prefăcut în aer
Cu miros de busuioc!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul ţărm

cum să îmbrăţişezi deznădejdea
cum să pictezi tristeţea pe scoarţa sufletului
cum este să mori în fiecare zi
nu ştim încă să privim
privim dar nu ştim să ne privim
cine ştie unde ne vom duce
ne vom aşeza pe treptele durerii închizând o inimă într-un zid
o durere fără de margini precise
vom căuta mereu un loc
un ţărm închis într-o linişte oarbă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge

Nu plânge că te dau uitării,
Şi nici nu plânge că te las...
Sosit-a ceasu-nstrăinării
Şi ceasul bunului rămas.

Se rupe-un lanţ plin de tărie
Ca firul cel mai subţirel;
Când soarta vrea aşa să fie,
Zadarnic vrei să faci altfel.

Şi nu mai e nimic în stare
Să-ntoarcă vremile-napoi
Şi-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odată între noi.

Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniştit...
Un dor se duce şi-altul vine
Şi vei uita că te-am iubit.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visarea pleacă uitată din iarnă

S-a rupt o fărâmă din cer,
pe trupul meu s-a aşezat
noapte polară.
Mă caut între spaţii inexistente,
orice ţipăt se pierde undeva,
în alb.
Aud glasul vântului,
dar nu văd de unde vine,
nici încotro se duce.
Pădurile înfrânte
calcă glorioase peste mine,
drumurile caută la margini
care pier.
În mine plânge o frunză
rănită de zăpezi.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi m-am trezit plângând

am obosit.
somnul meu duce în spate toate spaimele lumii
şi încă nu dă semne că s-ar opri
cu toate că trupul meu îşi cere odihna

singur, în mijlocul lui niciunde
acolo unde cerul coboară şi-ţi sărută fruntea
doar eu cu singurătatea mea nelămurită
şi cu temerile mele

mi-aţi pus mantie roşie pe umeri
ca să ştiţi cine e cel ce plânge
şi să fugiţi cât mai departe
să nu vă stingă ploaia lacrimilor

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnaţi

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu văd pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe
să merg în ea, tăcut şi umilit.

Ce să mai cânt, când au venit piraţii
şi apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă fiinţei mele daţi-i
şi-o s-auziţi de omul scufundat.

M-aş îneca, m-aş stinge şi m-aş duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
.....

poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incognito

Rămâne iubito cum am stabilit,
De fapt... şi de drept cu ce drept
Să ne lăsăm visurile ascunse in piept
Să ne propunem ce va fi trăit..
Nisipul acum e aici şi acuş dispare
Se duce mereu in secunde dune
Ne înalţă şi scufundă in văgăune.
Vino aici să ne iubim fără orare
Calendare şi orologii efemere,
Ia-ţi geanta un ruj si un parfum
Nebuni să pornim la drum
Acum aici, acuş acolo...
Să ne iubim incognito

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De drum nebun

Îmi e calul obosit
de atâta galopat,
spre un câmp mai înverzit
unde poate a plouat

şi mă duc pe calea mea
spre soarele ce apune,
sus nu este nicio stea
s-o iubesc nescrisă-n rime.

Aud pietrele călcate
şi crăpate unele,
deranjate sunt pe moarte
invocând copitele.

Îmi e calul obosit
şi încă mă duce-n spate,
de mers mult e umilit
şi mă duce până poate.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea credinţei

am închis cu lacăt lada cu regrete
provoacă suferinţă şi disperare
alungă din suflet stolul de egrete
mă ţine departe de a vieţii izvoare.

am vârsta la care nutresc victorii
nici un obstacol nu a să mă oprească
să cuceresc iar valea cu prigorii
să nu las vulturii să le gonească.

minunea glasului de orgă mă seduce
se întâmplă sub cupolă-n catedrală
credinţa mea la Dumnezeu mă duce
mă face împlinită în formă ancestrală.

muzica şi poezia eterne-s ca universul
cu lumină îngerească împodobesc versul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal

sunt trufaşă, aparent puternică
un os de elefant pe o ceaţă gri
puţin zâmbet
multă uitare
cer
undeva am toate morţile puse deoparte
şi dacă aş fuma
fumul meu ar duce în sus mesajul
dar nu fumez
uneori nici nu scriu
uneori nici nu trăiesc
uneori nici nu sunt
doar un alter ego al vreunui sinucis
doamne, cu un fular
în bucătărie
era iarnă
la tg. mureş ningea
la fel pe geamul lui mic

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!