dor de parinti

Pe uliţa din sat doar moartea se mai plimbă

Pe uliţa din sat,
Doar moartea se mai plimbă,
Căci junii au plecat,
Să-nveţe-o altă limbă.

Odăile-s pustii,
Rar vezi un moş, o babă,
Printre perdele gri,
La Domnul cum se roagă.

Pâlpâie-o lumânare,
Pe-al geamului pervaz,
Doar rugăciuni amare,
Şi lacrimi pe obraz...

Prispa se înconvoaie...
Nu mai vezi niciun pled.
Nepoţii cu mamaie,
Pe trepte nu mai şed.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 şi 17 aparţin lui Vasile Alecsandri)

Zori de ziuă se revarsă,
Ţară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.

Peste vesela natură
Se aştern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de şosele.

Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfaţă.
El se-ncruntă şi aduce
O viforniţă de gheaţă.

Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.

[...] Citeşte tot

poezie de Victor Becheanu (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am fi fost Dumnezeu

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu te-am fi făcut din lut,
Şi nu te-am fi lăsat să putrezeşti în el, după moarte.
Nu te-am fi îmbătrânit cu timpul,
Nu te-am fi petrecut "dincolo" ridat, bolnav,
Neputincios şi urât mirositor.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi făcut tristeţea
Şi nu ţi-am fi spus:
"Ia-o, noi nu avem nevoie de ea!"

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu i-am fi ucis copiii lui Iov,
Consolându-l că i-am dat alţii în schimb.
Am fi ştiut că pentru părinţi
Fiecare copil este un unicat.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi creat microbacterium leprae

[...] Citeşte tot

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitul începe cu punctul de plecare?

Mierea-i dulce miere cu polen de stele
Pusă-n cupe mici în vârf de rămurele,
Albinele-o adună, tu stai la urdiniş
Şi-n taina lor cu fumul intri pe furiş.

Iei rame după rame, le storci în centrifugă,
Duci degetul la gură într-o crudă rugă
Şi mii de întrebări îi pui lui Dumnezeu:
De ce nu-i dulce viaţa pe drumul ei mereu?

De ce durerea-i pusă în şoapte fierbinţi
În ţara unde-ndură copii lângă părinţi?
De ce tăcerea-i surdă în dulcea primăvară
Când hoitarii zilnic ne fură, ne omoară?

Viaţa-i precum fumul ce-albina ameţeşte,
Lumânări din ceară soarele sfinţeşte,
Mierea dulce pleacă la ce-i ce sunt stăpâni
În scăldători cu lapte păzite de răi câini.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măgar cu capsa pusă

Un măgar cum nu există, frumuseţe de măgar,
Se-nvoise că va duce o căruţă de mortar.
Ca urmare şi stăpânul, la-nceput nedumerit,
Să-i mai pună în spinare nişte fiare a venit...
Tot astfel şi vizitiul, nu ştiu cum a cugetat,
Să-i mai pună nişte marfă a venit, înfuriat...
Într-o vreme se urnise cu acest cumplit samar,
Dar se rupse sub povară frumuseţea de măgar...
Mai târziu veni stăpânul care, scăpărând amnarul,
Puse să se slobozească şi să jinduie măgarul,
Drept aceea un prieten, ce venea de la părinţi,
A strigat -schimbaţi măgarul, c-ăsta a ieşit
din minţi...
Cine se gândea că prostul o să ţină pe spinare
Toată nerozia celor care nu-i prea dau mâncare?
Să vedem ce judecată va avea un magistrat,
Care, să se dumirească, în păcate a intrat;
- Bine, măi, stăpâne-frate, văd, mortarul e cu rost,
Dar măgarul dumitale, cum de fu aşa de prost?
- Vezi povestea cu măgarul? Chiar şi lumea e condusă,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ion Păun din Mozaic umoristic (2004)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula cozilor de topor

În codru, la un ceas de seară,
Când totul e mai liniştit,
O coadă de topor coboară
Şi-n urmă-i altele-au sosit.
Ţineau un fel de adunare,
Cam în secret, mai pe şoptit,
Luă cuvântu-o coadă mare
Şi iată, astfel le-a grăit:
- Suratelor, vă ştiu pe toate,
Cam ce-aţi făcut, ce-aţi învârtit,
Urmaşii voştri pot să-nnoate
În câte aţi agonisit.
E timpul să ne aşezăm
În codru-acesta până-n zare
Şi pe alese să luăm
O scorbură de fiecare.
Vedeţi că apa curge lină,
Vă faceţi curte cât mai mare,
Să-ncapă-n ea şi o piscină,
Dar şi jipanul cel mai tare!!!

[...] Citeşte tot

fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice copil are un nume

Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.

Orice copil are o ţară,
Orice copil are părinţi,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al păsilor cuminţi.

Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Şi printre spini din când în când.

Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n poveşti,
Adăpostind o lume-ntreagă-n
Curaţii ochi copilăreşti.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta de lumină

În căsuţa de la ţară,
Frumoasă ca un palat,
N-am venit de astă vară
Şi sunt tare supărat.

Voi pleca acum la drum
Poarta casei să deschid,
Şi în noaptea de Crăciun,
Pe părinţi am să-i colind.

Din suflet le voi ura
Viaţă lungă, fericire!
Cu drag le voi adresa
Cuvinte de mulţumire.

Vom sta apoi lângă cuptor
Şi amintiri vom depăna.
Am să le-arăt că mi-a fost dor
De tatăl şi de măicuţa mea.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (17 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-avem nimic?!

Aviz celor care zic,
Că-n ţară n-avem nimic...

România are gropi,
Bombardieri şi interlopi,
Sărăcie şi prostie,
Drepturi numai pe hârtie,
"Ţigani înecaţi la mal",
Iar vulpiţele-s pe val...

Tineri fără niciun ţel,
Ce-şi fac din vicii castel,
Nulităţi date exemple,
Cărora le clădim temple,
Sate uitate de vreme,
Fără lumină sau lemne...

Nesimţiţi, analfabeţi,
Părinţi care umblă beţi,
Putori, asistaţi "pe pile",

[...] Citeşte tot

pamflet de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări cu lacrimă

Ne iei copiii, Doamne... Ce planuri ai în cer?!
Aici ne viscoleşte şi e atâta ger!
Ni-i sufletul o stâncă pe care s-au urcat,
Părinţii, ce de veacuri, din cer, au lăcrimat.

Şi inima asudă, aici, de-atâta dor...
Sunt îngeri fără aripi, lipsiţi de ajutor.
Străini, în altă lume, pornesc pe altă cale,
Lăsând în lume viaţa. Şi rătăcesc, oh, Doamne!

Li-s aripile frânte, adesea pârjolite,
îşi tăvălesc iubirea, prin ploaie de ispite,
sunt clopote ce urlă, sunt valuri ce se sparg,
În vremuri de furtună, de-al timpului catarg.

Sunt pruncii noştri, parcă, o ultimă epavă,
Iivită-n calendarul apocalipsei crude.
Stau braţele în plângeri, sub a durerii lavă,
Cerşind doar o speranţă, dar, Doamne, sunt prea scurte.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!