biserica neagra

Serenada

dormeau apusuri
galbene portocalii
pe cerul plin de stele gri,
un vuiet slab cu mugurii de vânt
îmi aduceau o noapte, neagră pe pământ
un felinar lucea precum un sfânt
la poarta casei tale
şi câinii îmi lătrau în gând,
precum o simfonie de demult.
ieşi iară tu, frumoasă fată
să îmi deschizi această poartă,
căci frigul ce îl simt în oase
s-a întrupat precum o oaste
între pereţii albi, lăptoşi,
de mucegai şi pete roşi.

poezie de Lucian Preda (6 februarie 2014)
Adăugat de Lucian Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastorul Dave: Bine. Hai să vedem ce aţi desenat. Kitty, cum ţi-l imaginezi tu pe Dumnezeu? (Kitty îi arată desenul.) O, e chiar drăguţ. Foarte real.
Kitty: Vedeţi, El se uită cu drag la noi toţi cei care mergem la biserică.
Pastorul Dave: Steven. (Hyde îi arată un desen cu un bărbat cu păr lung şi barbă.) Foarte bine. Înţeleg, tu când te gândeşti la Dumnezeu, îl vezi pe Iisus.
Hyde: Nu, omule, e Clapton.
Eric: Dumnezeule. Şi eu l-am desenat tot pe Clapton.

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăteau faţă-n faţă doi copii aparţinând a două rase antitetice ale societăţii; copila bălaie, binecrescută, cu părul auriu, ochii adânci, fruntea inteligentă, nobilă şi mişcări de prinţesă; şi semenul ei de culoare neagră, vioaie, şireată, slugarnică, dar ageră. Erau adevărate figuri reprezentative ale rasei lor. Cea saxonă - produs al multor veacuri de cultură, de stăpânire, de educaţie, de superioritate fizică şi morală; cea africană - născută din veacuri de împilare şi supunere, de neştiinţă, trudă şi viciu.

Harriet Beecher Stowe în Coliba unchiului Tom
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata împăratului se făcea că ascultă, dară tăcea într-însa şi râdea înfundat. Vezi că ştia ea ce ştia. Grădinarul, daca se întoarse de la biserică şi văzu frumuseţea aia de grădină ce făcuse calul argatului, se tot freca la ochi şi nu-i venea de loc să crează. Asta să fie grădina, ori ba? şi credea că a rătăcit prin altă grădină. Nu o mai cunoştea. Şi, văzând pe argat, îl întrebă despre acea schimbare; iar argatul îşi cerea iertăciune, spuind că el a făcut ceea ce învăţase de la stăpânu-său. Darămite când văzu împăratul? Scoase şi dete o pungă de bani grădinarului, pentru că-i făcuse o grădină, de nu se mai găsea ca asta la nici un împărat.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul

Trandafirul,
nepieritorul trandafir pe care nu-l cânt,
greu de miresme,
trandafirul din grădina neagră în puterea nopţii,
cel din orice grădină şi orice înserare,
trandafirul ce renaşte din uşoara
cenuşă prin arta alchimiei,
trandafirul persanilor şi al lui Ariosto,
cel întotdeauna singur,
întotdeauna trandafirul trandafirilor,
tânără floare platonică,
arzătorul şi orbul trandafir pe care nu-l cânt,
trandafirul de neatins.

poezie celebră de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă

O cafea neagră... şi-o ploaie de gheaţă
Când spiritul mai arde culori în odaie
O privire pe-o carte, pe straie
Şi pasul mă îndrumă în dimineaţă

Cum frigul tremurând ca o veste,
Tot fuge de-al meu şi de-al tău...
Tot mai mult am rămas cu ce este,
Şi plouă cu-o părere de rău.

Am uitat dacă merg... încă tot mai iubesc...
Am ajuns la timp, ocup şi un loc.
Dar gândul apasă cu greul său bloc...
E numai vedere... nu mai pot să vorbesc...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

rău (vezi şi răutate)

Rău' e ceva fără fund, ca un puţ adânc, plin cu apă neagră în care degeaba priveşti, niciodată nu-i vezi fundul, pentru că nu există acel fund. Rău nu e neapărat ăla care ucide, ăl' de violează câini sau care omoară bătrâni pentru câţiva dolari. Ăia sunt doar pierduţi. Rău', ăl' adevărat, îi cu totu' altceva. Ăştia ajung să se hrănească din rău tot aşa cum alţii înfulecă fripturi în sânge. Le place şi le trebuie.

definiţie de Eugen Ovidiu Chirovici în Voodoo (aprilie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii

Mircea cel Bătrân îmbrăcat în zale.
Alexandra cel Bun îmbrăcat în zale.
Ştefan cel Mare îmbrăcat în zale
Mihai Viteazul îmbrăcat în zale.
Ion Vodă cel Cumplit îmbrăcat în zale.
Şi aici, în Oltenia, Tudor Vladimirescu
Primenit şi el cu zale
Peste cămaşa morţii.

Mie-mi vine să mă aşez pe genunchii lor
Şi să-i trag de mustăţi
Şi să-i întreb, de ce sunt toţi
Îmbrăcaţi în zale?
Şi unde tot pleacă în fiecare dimineaţă
Şi de ce nu mai stau pe-acasă,
Să se bărbierească mai des,
Că, uite, bărbile lor
Mă zgârie
Când mi-alint de ele sufletul.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă consolează adesea în nopţi gri şi fără sfârşit gândul că lumea asta e atât de împuţită, diformă şi imbecilă încât, oricât de adânc m-aş afunda în mizerie, oricât aş slăbi strânsoarea şi aş ceda iubitei mele, vrăjitoarea neagră care îmi smulge carnea, îmi sângerează organele şi îmi ucide încet, perfid şi cu precizie neuronii, voi fi oricum, întotdeauna când îmi voi privi reflexia în apă sau oglindă, cea mai minunată fiinţă care a existat vreodată pe pământ.

Cristina Nemerovschi în Sânge satanic (2010)
Adăugat de deliutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum războiul n-a avut un efect prea mare asupra creşterii populaţiei, care a continuat pe parcursul a două războaie mondiale. Poate că războiul bacteriologic ar fi mai eficient. Dacă la fiecare generaţie s-ar răspândi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar putea să procreeze liber fără ca, totuşi, să populeze prea mult planeta. Poate că această stare de lucruri este neplăcută, dar ce dacă? Persoanele cu adevărat nobile sunt indiferente la fericire, în special a celorlalţi.

Bertrand Russell în Impactul ştiinţei în societate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!