a se min�i pe sine �nsu�i

Felicitare - 8 martie

Scumpe surioare-n Domnul, mame dragi şi bunicuţe
Dumnezeul nostr' vă fie:
Leagăn dulce, bucurie!
Mângâieri cereşti, divine
Şteargă lacrimi şi aline!

Harul Său, vă dea tărie,
Pace sfântă, armonie!
Duhul Sfânt cu şoapta-i blândă,
Fie-vă curaj, izbândă!

Dragostea şi bucuria,
Răbdarea, credincioşia,
Blândeţea, facerea de bine,
Bunătatea, pacea-n sine...

Graţioase flori alese -
Din sfinte grădini culese:
Fie-n tandrul vostr' buchet,
Prin Isus din Nazaret!

poezie de Lidia Cojocaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine bat clopotele

Nici un om nu-i un ostrov stingher
şi de sine stătător;

fiecare om este o bucăţică din continent,
o parte din întregul cel de căpetenie;

dacă marea cu valurile îi smulge un bulgăre,
Europa e împuţinată,

cum ar fi orice petic de pământ sau moşia ta,
ori a prietenilor tăi;

cu moartea fiecărui om mă simt mai sărac şi mai singur,
pentru că sunt inclus în Omenire;

şi de aceea nu trimite pe nimeni şi niciodată
să întrebe pentru cine bat clopotele –
pentru tine bat.

poezie de Johne Donne din Rugăciuni pentru situaţii imediate, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul în sus

Şi drumul se arată drept în sus,
Ca un perete care ţine cerul
Să nu-şi încurce oile oierul
Când nici lumini şi nici alţi oameni nu-s.

Rostogolite vietăţi de foc
Aprind sub tălpi zgârieturi de piatră
Doar, la Albac, un câine rău mai latră
Şi liniştea se-aşează-ncet la loc.

Deasupra, dedesubt, nimic, nimic
E numai drum nesăturat de sine,
Şi o căruţă dinspre munte vine
Cu caii mari şi căruţaşul mic!

M-agăt de iarba care dă în spic
Şi o furnică gleznele îmi ţine.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ea te însoţeşte cuminte
când vrei să-ţi porţi
doar trecutul
tace odată cu tine
toarnă nopţile în
vinul de udat singurătăţi
ea te linişteşte când
te zbaţi în somn
îţi sărută dimineaţa tăcută
vede şi simte odată cu tine
nu ţine cont de timp
sau cum îi întorci spatele
în zilele proaste
plânge când te rătăceşti
şi te îndepărtezi de sine
căci numai el
o vede aşa cum e.

omule, iubeşti o linişte
care îţi sperie moartea.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sine-qua--non

Cântau paşii unui uriaş despletit de tălpi
fumegau sânii antilopei
era ultima caravană
ce deflora copacul ucis.

Între râme există o vorbă...
Eşti sânul cel mai lung dintre peşti...
Aşa a căzut!
Aşa a căzut
echerul de pe coarnele triunghiului!

Nu există lapte!
Laptele e constanta vacii
vaca e constanta ierbii
iarba e constanta fânului
fânul e constanta îndrăgostiţilor
ce fac dragoste!

Am îndoit o carte să las semn
la o pagină ruptă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex-stasis

uneori îmi vine să te ciupesc de suflet,
să te jupoi până la nucleu,
să stârnesc un tsumami
în acest ocean de iubire
pe care mi-l aşterni la picioare,

mă scoate din sărite limpezimea asta a ta
din care mă preling
ca o placentă a visului,
ceva mă zgândără să-ţi tulbur apele,
să te zgâţâi din temelii,
să-ţi altoiesc crengile cu o mie de soiuri,
pentru ca apoi,
ademenindu-te cu ele,
să izgonesc raiul din tine,
să te fac al meu,
doar al meu,
până la uitarea de sine.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvor

Să lăsăm visele să hoinărească,
Până la Valea Călugărească,
Să lăsăm viaţa liberă-n burg,
Până când – rara avis –proştii
concurg...

Căci, în plan general, individual,
Prostia în sine creşte conceptual,
Ca într-o iubire de-a pururi erectă,
Proştii sporesc natura umană
perfectă...

Pe seama proştilor, totul se poate
– Proştii îngădui-vor lumii de toate –
Unei singure specii îi vor pune zăvor:
Proştilor care fac parte din tagma
deştepţilor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice...

Se zice că dragostea durează
Atât cât un zeu
Serveşte în dimineaţa sa nemuritoare
O ceaşcă de cafea.

Se zice că un sărut
Furat de pe buzele unei fecioare
Ori omoară pe loc,
Ori luminează pe veci.

Se zice că mai trăiesc titanii,
Că singuri îşi făuresc calea
Printre stelele croşetate
De sfântul Creator.

Se zice că numele piere
Doar când cel ce l-a purtat
Îşi permite slăbiciunea
De a uita de sine.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Bubuioc
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povesteşte-mi...

Când de pereţi se lovesc strune
Eu-mi strâng obrajii cruzi
mai strâns, mai strâns
până cade ultima suflare

Şi ce a fost gol îmi e mâncare
Şi ce a fost sete mi-e de îmbrăcare
Şi ce sunt eu, e licoare
Şi ce aud e aşteptare.

Când viscoli tu, cu frunze mari
Lespezi din aripi de fluturi
se las pe palme fine
De parcă doare, de parcă nu

Şi ţip în sine cu mine
Şi tac vorbe depre tot
Şi chem depărtarea
Şi mor, mor, mor..

poezie de Cristina Vrâncean (9 martie 2012)
Adăugat de Cristina Vrâncean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Azi s-a dereglat maşina de trăit,
Se-oprea inexplicabil, mergea în gol,
Îi curgea pe zimţi rugină şi petrol
Şi un sentiment bătrân şi hârbuit.

Mirosind suspect a spirt şi a formol,
Plin ochi şi revărsat, coşul de murit
Dibuia amar un drum către sfârşit,
Aştepta timid şi el înc-un obol.

O piesă-şi plângea jalea cea defectă,
Hrănind în sine tristeţea-i de metal,
Smulsă fiind acum din lumea perfectă,

Surghiuni un vis în ceru-i de opal,
Configurând mecanica-i abjectă
În zumzetul ei aspru şi cam banal.

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!