GRI

După ziua mea...

A fost o zi frumoasă, o zi de sărbătoare,
Cu multă poezie, cu zâmbete, cu soare;
Mă simt dator, de astăzi, să fiu mai optimist -
Aş fi ingrat, de-a dreptul, de-aş fi posac şi trist,
Când mi-au venit mulţime de sincere urări,
Din Cluj, din toată ţara, de peste mări şi ţări!
Sunt pus, de-acum, pe treabă să-mi fac o viaţă nouă,
Îmi sunt dator şi mie, vă sunt dator şi vouă;
Cu-amicii vechi intrasem în oarece rutină -
O fi monotonia şi virusul de vină,
Dar viaţa nu-mi mai pare atât de gri şi sumbră,
Căci au ieşit cu "ura" prietenii din umbră.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad...

Cad ca-ntr-un vis, azi, peste ţara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.

Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Şi ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.

Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui şi şalul gros.
Şi ninge, ninge, ninge peste el
Şi focul arde-n sobă.-Afară-i ger.

Cresc iarăşi flori de gheaţă la fereastră,
Ţurţuri-oglinzi spre ceruri se înalţă,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
Azi ne-aplecăm genunchii la altar...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DIN STÎNGA

*
Să-ncepem cu mila, pentru decapitat
şi absent, e gri, neînceputul, cu toate
mostrele lui: Fă ceva!
Această inimă mică, plantată în capul
tău, nu porneşte.

*
Ales după gust, dragostea mea e a
celuia care spune: "Nu poţi tu greşi,
cât pot eu ierta." Să continuăm
ambuscada, nu fi lent.

Fără vreun capăt direcţia podului,
niciun păcat. Unicul semn, piatra din
dreapta, care păleşte. Strânge-i pe toţi
şi anunţă-i despre ultima rundă.

*
Lipseşte o pasăre din acest zbor, zici.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru primăvară rece

sferturi reci de soare
fără niciun ban
ard în primăvară verdele din drum
când îmbrăţişate
lângă vechiul han
trec pe sub fereastră sălcii gri de fum

şubrede speranţe dorm adânc în teci
strânse-n adăpostul marelui concept
stelele polare
încă douăzeci
rotunjesc rotula din piciorul drept

frunze precum pielea micului cais
au un ritm aparte
parcă maternal
bruma stă în sânge într-un trainic bis
şi-nfloreşte
iarăşi
longitudinal

[...] Citeşte tot

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Fotografie retuşată
în alb şi negru, fără gri...
Realitate răsturnată
de soare... cu intemperii.

Negaţie prin afirmare
de calitate în eşec...
Excepţiile în tipare,
înţelepciunea în zevzec;

iubirea urii,
sexu-n solo,
castu-aventurii...
soţu-n gigolo,

chinu-n plăcere
visu-n dezastru,
pelin de miere,
prostul drept astru...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa in lumină

Suferinţa unui suflet de lumină
Crezul lin al iubitoarei lumi
Fac din nuanţe gri, strălucirea inimii
Şi se-abate din frumoasa adormire
Spre-a cunoaşte dreapta împărăţie..
Nu are urme de regret in suflet
Ci numai gânduri de iertare,
împăcare sufletească.

Se propaga asemeni liniştii divine
Şi intr-un cântec de festivitate
Se linisteste şi se pierde-n zare.
E un cuvânt spre mântuire şi o lumină vie.

Plec către casa eliberată de gânduri
Traume sau vagi respiraţii,
amăgite-n umbre.
Acum lumina este calea..,
şi credinţa mea e fermă.
Asemeni unui corp cuprins de cercuri de lumină şi de mii de culori întrepătrunse.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara-i pe sfârşite

După atâta trudă, abia îmi aparţin
în anotimpul ce vine cuminte
azi port umbră-n loc de haină-
şi mă gândesc să trag peste mine sufletul tău
nu fac o dramă
că vara-i pe sfârşite
dar toamna mi te-oglindeşte in fereastra de zi...
simt totul ca pe-un nou început
dar mi-e teamă!
mi-e teamă să închid ochii
înserarea să nu-mi devină nemărginită...
de aceia am nopţi albe şi zile gri!
când spun că mi s-au furat toate bucuriile
vii tu să-mi pui peste tristeţe balsam!
iubesc toamna, te iubesc şi pe tine,
te-aştept... mai cred in vise,
că... visuri nu mai am...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (16 iulie 2018)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etc

Iubita mea dezarticulată perpendiculară
splina ta e maşină de cusut nori
glasuri sunt deflaţie monetară
Berlin face policeman la dreapta

Stele gri fluieră identic greşelilor de gramatică
pasul tău marchează 300 yards în aerodrom
la five-o'clock sandwich îţi ofer nervii de fosfor
iată becurile cu mănuşi de lac la tâmple

diagonal în vestă îmi port creierul mic
ca o lampă sau ceasornic Omega
prin music-hall am dansat în eprubetă albastru
fenomenal salcâmii au jucat pocker

în pieţe Forduri stau cu mâinile în buzunar
Edy îţi port sufletul prins cu piuneze
Luna-Park vântul e de 3 săptămâni şomer
T. S. F. a şters cerul cu sârmă de parchet.

poezie de Stephan Roll din Integral
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descriere

Pleoapa cerului este un gri tulbure...
Privirea-mi aleargă prin vânturi - un fluture,
M-ascund în tăcere - vulcan. Şi-n adânc
Sunt frunză bătută de vânturi... Şi plâng...

Mi-e ochiul câmpie de grâne... Amnar,
Tăciunele vieţii, sub vânturi de jar,
Arzând spre-n apusuri, mai mult mă apasă...
Devin rătăcire în drumul spre casă.

Şi-n râuri de lacrimi, sub sălcii, îmi cresc
Coăiii - paharnici de Mire Ceresc...
Sunt verdele frunzei-smarald. Ametist
Pictează-ntristarea goblenului-vis.

Mi-e sângele taina rubinului... Geană
Zbătându-se-n mine e mama mereu...
Sunt clopot ce bate în faptul de seară,
Sunt tot mai aproape de Dumnezeu!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Iubire! Cât te-am aşteptat, te căutam orbeşte;
Să te am, aş fi dat orice posibil omeneşte.
Dar negăsind ce îmi doream, învisă-am renunţat.
Şi-atunci când n-aş mai fi crezut, în viaţă mi-ai intrat.
E vis sau e un fapt real? E bine sau e rău?
E normal să mă simt protejată la braţul tău?
De ce îmi eşti tu primul gând în zorii dimineţii?
Şi cum reuşeşti să mă scoţi din ghearele tristeţii?
Ce ai aşa de special încât te vreau o viaţă?
Cum poţi şi fără să încerci să-mi pui zâmbet pe faţă?
Cred că-i adevarată vorba "Nu căuta şi vei găsi",
Tu ai creat mii de culori doar din tonuri de gri.

poezie de Gabriela Dedu
Adăugat de Gabi Dedu
Comentează! | Votează! | Copiază!