trezirea constiintei

Şi-n bucium, sus pe munţi, suflând...

Când primăvară-n ani aveam,
Cu frunza îmi băteai în geam,
Să-nvăţ, din cântul ei în vânt,
Cum pot din frunza ta să cânt.

Şi-n timp lăstar crescând mereu,
Cu vântul îmi şopteai, ca eu
Să-mi fac din ram fluier, să-ncânt
Mioarele pe-al meu pământ

Apoi, caval făcând din lemn
M-ai învăţat un ton solemn
Să-l trec în bucium, dăruit,
De tine, codrul meu iubit,

Şi-n bucium, sus pe munţi, suflând,
S-aduc chiar lupul alb, chemând,
Cu urletu-i prelung, la arme,
Trezirea Daciei ce doarme!

poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul florilor de câmp

Florile de câmp gătite cu bănuţi multicolori
În suveică ţes în zori malului o cingătoare,
Liniştită e trezirea plopilor tremurători,
Vântu-ascute-n stufărişuri lănciile sclipitoare.

Noaptea stavila-şi ridică în ţipete de cocori,
Ochii lacului deschid cercuri line, crescătoare,
Florile de câmp gătite cu bănuţi multicolori
În suveică ţes în zori malului o cingătoare.

Lebăda îşi cheamă puii să le facă-înviorare,
Urme de noroi revarsă lopătari scormonitori,
O broscuţă sare-n salturi de pe-o rampă de lansare,
Privesc şi zâmbesc din maluri încărcate de rumoare
Florile de câmp gătite cu bănuţi multicolori.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul cuvântului

s-a trezit mai întâi trezirea
m-a tras după ea într-o zi de luni
îngerul meu încă dormea
odineşte-te
i-am şoptit să nu mă audă

începea săptămâna la amiază dar nu l-am apostrofat
i-am sărutat doar cu ochii albeaţa penelor
şi gândul a întrecut aşteptarea
aripile-i erau mai mari
în sinea lui nici nu se vedea
cum devenise cuvânt
şi înţelesul îl trezise din somn

atunci am început să cred în
îngerul meu
în paza lui din acele ore
rămase din zile şi în cele din toate nopţile
ca o sare ce-mi lipseşte peste ceva dintr-un vers

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu urâţeşte mai mult spiritul decât constrângerea, şi nu constrângerea altora, ci a noastră asupra conştiintei noastre. Limitele pe care singuri ni le trasăm, prăpastiile pe care singuri ni le creăm, frici pe care singuri ni le alimentăm... Duşmani ai nostri, suntem şi putem fi doar noi înşine. Nimic nu ne poate lovi mai tare soarta ca propria noastră frică de eşec şi eşecul vine... cu el nu te mai poţi lupta.

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii bun şi îngăduie-mi să revin la prima mea întrebare. Cum ia naştere eroarea de a fi o persoană? Absolutul precede timpul. Conştienţa este prima. Un ghem de amintiri şi de deprinderi mentale atrag atenţia, Conştienţa se focalizează şi, brusc, apare persoana, înlătură lumina conştiinţei, adormi sau leşină - şi persoana dispare. Persoana (vyakti) licăreşte. Conştienţa (vyakta) cuprinde tot spaţiul şi timpul. Absolutul (avyakta) - Este.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zălog

Zugravii apocalipsei
Fiare vătămătoare
Impresari decadenţi
Trăiesc mascaţi printre rânduri
La paritate cu Antihrist
Împăratul groazei şi terorii
Aruncă praf în aştrii
Să întunece galaxia
Scot cele multe capete
Cu coarne din neant
Peste pământenii debusolaţi
Aşa din culori sumbre
Pictează conspirativ viitorul
Scriu subversiv alte versete
În variante diabolice
Răstălmăcind prorocia
Sfântului Ioan Teologul
Cât să întunece universul
Conştiinţei umane.

poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum mă aflu într-un stadiu de realizare a conştiinţei divine în care îl văd pe Dumnezeu în orice formă umană, manifestându-se ca un sfânt şi ca un păcătos, virtuos sau vicios. Atunci când întâlnesc diferite persoane îmi spun mie însumi: Dumnezeu se află sub forma unui sfânt, Dumnezeu se află sub forma unui păcătos, Dumnezeu se află sub forma celor drepţi şi a celor nedrepţi.

citat din Ramakrishna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul necesar

Parfumuri aprige, ispititoare,
Dau roade bogate la ale vieţii poale,
Să le aducă scurte scântei -
Sfârşind în ale conştiinţei idei...

Venit-ai în mijlocul horei de fluturi,
Unde ai mai primit arpi de zboruri,
Iubirea e al făpurilor Păcat Necesar,
Istovitorul, netrecător Păcat Necesar...

Tu căutând un suflet la fel de iubitor,
Căruia să-i încredinţezi vrednicul amor,
Priveşti neştiutor de la fereastră Luna -
Fără a cunoaşte pericolul de a cădea totdeauna...

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva îmi aranjase celulele în altă ordine şi-mi desfăcuse legăturile minţii. N-aveam timp să mă gândesc. Tot ce mai puteam face era să-mi caut un adăpost într-un loc sigur - şi asta cât mai repede. Am tras aer în piept şi m-am scufundat în adâncurile conştiinţei. M-am îndreptat spre fund, dând puternic din braţe, şi acolo m-am agăţat cu ambele mâini de un bolovan. Apa îmi strivea timpanele, de parcă se apăra împotriva unui intrus.

Haruki Murakami în Iubita mea, Sputnik (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie deci să înţelegem că dacă vrem să cunoaştem Adevărul, trebuie să ne ridicăm puţin mai sus, deasupra conştiinţei umane. Trebuie să aveţi deci iluminarea, a doua naştere. Dar chiar dacă cineva vorbeşte despre aceşti centri sau chakre, sau despre puterea feminină sau despre orice altceva, toate nu sunt decât vorbe, vorbe şi iar vorbe.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!