prin altele, educarea

Vestind Cuvântul

Colindă sufletul în şoaptă
Prin satul îngheţat de frig
Şi în miros de pâine coaptă
A naşterii durere strig,

Şi casele intră-n colindă
Uitând parcă de rostul lor,
Prin fumul coşului să prindă
Din veşnicia fulgilor,

Totul se-mbracă în lumină
Şi stâna ce desparte zări
Se urcă-ncet în rădăcină,
Devine far prin depărtări,

Când colindăm întreg pământul
Vestindu-i Naşterea mereu,
Vestim că s-a născut Cuvântul
Ce va spăla păcatul greu.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserică

Duminica, predicatorii oferă tuturor o şansă – deloc mică –
pentru ispăşirea păcatelor. Convinsă de domnişoara Edna,

merg la biserică. Ea poartă o pălărie lucioasă,
iar eu ţinuta mea de zi cu zi. Bebeluşii-s înfăşaţi în horboţele.

Fete de vârsta mea, unele drăguţe, altele nu prea.
Doamne-n vârstă şi oameni încuviinţând: facă-se voia Ta.

Din când în când domnişoara Edna ridică mâna
în aer şi strigă: Da! Doamne! Povăţuieşte-ne!

Scot pe furiş un pix din buzunar
şi mă plec ca şi cum aş fi scăpat ceva jos.

Corul ţine-aproape de predicator
Murmurând şi bătând din palme ceremonios.

Scriu pe mână-un cuvânt, SPERANŢĂ.

poezie de Jacqueline Woodson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre păreri asistate

Şi totuşi prin păreri de vorbe cu ştirbire,
Se ţese spre un adevăr frumos.
Dar e nevoie şi de o prezenţă care ştie adevărul...
Ce prin iubire nu grăbeşte furtunos.

Şi din părerea mea... şi-a ta în părtăşie...
Se poate să obţinem cel mai bun cu rost.
Dar nici o clipă să nu vrem o despărţire...
Din ceea ce e pus prin cel mai minunat strălucitor.

Şi nu te sting când tot ce-mi dă e bine pentru tine...
Când nu te pot ghici nicicând prin gând de om.
E foarte mult... şi totuşi este doar o mie,
Din miliardul presărat în puncte hotărâte şi cu univers.

poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zero grade

mă uit cum vine de la sărbătoarea măştilor intră pe uşă
se legitimează apatic în faţa oglinzii
fără să aprindă lumina
aruncă la coş piramida aceea
în care mumiile mele se fac praf

mă gandesc presărată pe nişte cutii de tinichea
pe altele de carton
din profil o zburătoare prost inventată

jalnic scumpo
revino-ţi
afară e zero grade
aici la tine e cum să îţi spun să mă înţelegi corect
e mai târziu decât moarte

ce sentiment bizar
de parcă cineva mai mult ca un amant m-ar săruta pe gură
îndelung
să tac

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ambrozia cuvintelor tale

Din ambrozia cuvintelor tale,
Savurez vraja extazului divin.
Culegând ale strofelor petale,
Eminescului-Luceafăr... mă închin!

Inimi iubindu-se pe strune de vers
Se întreţes prin sentimente pure,
Mănunchiuri de raze înspre Univers,
Se stabilesc în piscurile sure!

Prin graiul tău divin... dulce, românesc,
(Ambasador al poeziei noastre!),
Inimile prin iubire se întreţes,
Cu mii de îngeri, printre flori albastre!

poezie de Toth Arpad
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba înaltă până la sărut

doar ochii tăi
mai sfidează trecerea amurgului
prin lunete aprinse
prin sărut de ocean

mă întristezi doar când te rogi
pe marginea patului
când vuieşte noaptea
la geam
cu aripi subţiri

să nu plec
să nu pleci
cu toţi copacii
spre o prăpastie
de ploaie adâncă

te cunosc mai acut decât
rochia pe care o porţi
dezinvolt

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum naiba să nu dospescă la nesfârşire

infinuturile acestea instabile
nesăţioase
avide
când au de unde îşi lega extinderile

cum ar fi să le dăm libertatea să se oprească
apoi să le oferim o oglindă
în care să se privească
până la centru
şi chiar până dincolo de infinit

pentru început ciudatul din mine
presează universuri între două vise
ca într-un ierbar în care o floare de colţ
încă suspină după dreptul la scuturare
încerc să stopez cumva extinderile
prin comprimare
prin sufocare
prin reducere la absurd
chiar şi prin degajarea centrelor

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec secunde I

Secundele curg în clepsidre,
Se joacă în nepăsare intens,
Ca prin apă simpatice hidre,
În trupul Timpului imens.

Anii cei trecuţi prin viaţă,
S-au adunat în amintiri,
Cu privirea lor semeaţă,
Vor naşte noile trăiri.

poezie de Mihai Leonte din Armonii majore (31 decembrie 2008)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleluia

"Egalitate! Fraternitate!"

Se vaietă prin arbori vântul...
Şi pare-un glas pierdut pe stradă,
Ce cântă-a morţii serenadă:
"V-acopere pe toţi pământul...

Nimic!... rămâne-n veci cuvântul
Din a vieţei tristă sfadă!..."
Se vaietă prin arbori vântul
Şi pare-un glas pierdut pe stradă...

Aţi înţeles deznodământul?
Ca într-o stranie baladă,
S-adună oasele grămadă,
Ne face fraţi pe toţi mormântul.
Se vaietă prin arbori vântul...

poezie celebră de Traian Demetrescu (1894)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este femeia?

Multe întrebări ne frământă de ani

Unele despre viaţă altele despre bani

Toate au răspuns mai puţin aceia

Anume-ntrebarea: Ce este femeia?

Unii poeţi zic că este o uşă

Alţii că eo zeiţ-o păpuşă

Eu zic mult mai simplu

Pe-un ton liniar

Femeia este un pat de spital.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Casalean (18 martie 2020)
Adăugat de Mihai Casalean
Comentează! | Votează! | Copiază!