parintii mei

Vai, Otello

Eu te mint? Pe ochii mei!
N-am batistă, dar, de vrei,
Şi, cu gluma, bre, Otello, de te-ntreci,
Cumpăr una vişinie de la greci!

poezie de Iulia Mirancea (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul pereche sau partenerul de viaţă vine atunci când lecţiile cu părinţii sunt rezolvate. În acel moment, bărbatul încetează de a-şi mai găsi mama în soţia lui şi de a încerca să fie soţul acesteia, iar femeia încetează de a-şi mai găsi tatăl în soţul ei şi de a încerca să fie soţia acestuia.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunii mei, dacă vă e drag de bine, de frumos, pe care să-l aveţi oricând la dispoziţie, încercaţi să îmbrăcaţi această haină a fericitului care înseamnă a colecţiona binele, frumosul.

citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sărbători

De sărbători venim mereu
la părinţii noştri buni.
Îi ştim sărmani şi le e greu
că sunt slabi şi sunt bătrâni.

De lângă ei ne-am luat zborul
o fată şi trei feciori.
De câte ori ne prinde dorul,
revenim de sărbători.

Cu ochii scăldaţi în lacrimi
mama ne aşteaptă-n prag,
să petrecem după datini,
sărbătorile cu drag.

De Crăciun, de Anul Nou,
mâinile le sărutăm.
Le aducem drept cadou
iubirea ce le-o purtăm.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele iubiri (I)

Azi, iată, am văzut un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Vin cerbii mei în goană să se-adune
Şi către el privirile-şi ţintesc-
Un codru nesfârşit de coarne brune,
În care mii de stele strălucesc.
Sosind din dunga zării de argint,
Vin păsările-mi mari de sărbătoare
Şi-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind,
Un ocean de aripi mişcătoare.
Întreaga lume-a sufletului, vie,
Palpită-ntr-o frenetică beţie.
Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat şi sună
Oglinzile ritmându-şi-le-n dans,
Şi brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un ameţitor, sonor balans,
În vii vibrează struguri străvezii-
Cristalurile cântecelor grele-

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş din Primele iubiri (1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că cel mai mare păcat din lume este să aduci pe lume copii care au boli de la părinţii lor, care nu au practic şanse să fie fiinţe umane, delicvenţi, puşcăriaşi, tot felul de lucruri, însemnaţi astfel de când s-au născut. Pentru mine, acesta este cel mai mare păcat pe care oamenii îl comit.

Margaret Sanger în interviu (septembrie 1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încadrat de ai mei, asediat de amintiri, săturat de evenimentele din locurile natale, în posesia experienţei că timpul nu vindecă nimic, dar absolut nimic, ştiu ce am de făcut şi ce să fac mâine dimineaţă.

Siegfried Lenz în Ora de germană (1968)
Adăugat de sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viaţa efemeră, tot atât de departe de ceilalţi oameni ca şi un astru de ceilalţi aştrii, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia cumunităţii cu alţi semeni te înşeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufleteşti, când, deodată, îţi dai seama că nici părinţii, nici fraţii, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înţelege...

definiţie celebră de Liviu Rebreanu în Jar
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul melcului avar

Nu las urmaşilor mei
Nicio sumă de bani grasă.
Nu las dolari, nu las nici lei,
Le las totuşi câte-o casă.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul meu curat către tine

Aş vrea să întelegi,
că dragostea ce ţi-o port
e cartea deschisă din ochii mei,
ce tu o poţi citi mereu
şi cu ochii închişi.
Aş vrea să ştii că doare,
atunci când mă îmbraci
cu vorbe reci din orice nimic.
Aş vrea să întelegi
că nici un jurământ
de-l meu nu poate fi încălcat
şi tot ce-i cuvânt, cuvânt rămâne.
Cuvintele mele prind viaţă
şi zboară către tine,
cu gândul meu curat,
care e floarea sufletului meu,
ce-n tine o sădesc.
Aş vrea să ştii că depind de tine,
că tot ce-i foc în tine, arde în mine,
că fiecare vorbă a ta

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (2 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!