moarte bunicului

Păreri de rău vor trece peste mine, seci
Şi voi dormi adânc la umbra crucii mele,
Un simplu călător prin mii de veacuri reci,
Prin viaţă şi prin moarte, mai rece decât ele...

catren de Sorin Gaidei (ianuarie 1996)
Adăugat de Sorin Gaidei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brumă

Un cireş înflorit târziu în toamnă
Ca o bucată de viaţă neaşteptată
În centrul morţii.

O, această moarte întinsă pretutindeni
Şi noi la mijloc, tremurând,
Pomi înflorind sub valuri tot mai apăsătoare
De brumă.

poezie de Liviu Mircea Goga din Pe dealuri cu moartea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iubirea e un cerc

Şi iubirea, uite,
Uite-i cerc şi ea -
Coroană pe frunte,
Plâns de peruzea.

Şi iubirea poate
Cercuri să convoace,
Că e fără moarte
De o viaţă - ncoace.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte artiştilor!

dacă faci o expoziţie de pictură
de ce nu scrii tot atunci nişte versuri
cu limba tăiată
de ce chemi armata săltării e
ului tău pe cul
mile prăbuşirii din rame subţiri
a tuşelor îngroşate?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefon peste moarte

În lumea numelor străine,
Mă simt, şi eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
Şi n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata
şi în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă
Şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (10 iulie 2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare

Mi-e atât de dor...
Dar aripile nu mă ascultă.
Cerul şi-a coborât cupola
Peste sufletul meu noduri.
Nu mai pot zbura...
Plutesc.
Atinge-mă cu inima ta,
Cât trăiesc în tine,
Nu mi-e frică de moarte.

poezie de Otilia Brăduţeanu
Adăugat de De Dor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge orb

Sângele orb din trupul femeii
ca o piatră analfabetă
îşi resetează veşnicia
nu-l mai găsesc pe Dumnezeu
traversează şi el -o perioadă
nefastă
doar strigătul călăului
mă vindecă de moarte

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supraveghetorul

O fereastră se închide şi cade-o jaluzea
Noaptea e neagră şi el încremenit de moarte
Şi o explozie a razelor de lună-n cameră
Îi luminează chipul – un chip pe care eu nu-l văd

Ştiu că el e orb

Şi mai ştiu că mă supraveghează.

poezie de Harold Pinter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deces provizoriu

în căruntul hârtiei sunt uneori emanaţii finite de grai,
cuvinte cioplite-n vorbă
îţi făceai cruce pe bustul tău muntos din pricină de ţâţe
timpurile unei clipe iniţiau un zeu absurd
în apele lui se scălda cerul tavanului de fum,
acel molcomind din luleaua bunicului în odaie,
broderie sacră de-amintire

acolo, în aducere aminte, sunt un copil cu joaca atârnată de gât
femeie, nu te-aş fi recunoscut de te vedeam pe-atunci
uzi de păcat azi
ne întâmplăm cunoaşterea în formele de relief ale umbrelor noastre

cuvintele ne trimit scrisori din pustiu de celuloză
întru ele cucerim teritorii de alb
oşteni de cerneală mor, pavând cu trupul propriu
drumul către învierea-n interiorul următoarei missive
zeul absurd dănţuieşte în apele lui,
din ele ies ochii ce vor imerge-n lectură

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O! Moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie şi curmă a mele gânduri
S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaos...
Să dorm,
Să dorm pe veci.

poezie celebră de Veronica Micle din la aflarea veştii că Eminescu a murit, cu trei zile înainte de a muri (1 august 1889)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!