michelle rosenberg chemare

Cascada unui suflet

Pe unde curge vântul şi valul se încheagă,
Acolo-mi zboară gândul... cu mii de întrebări...
Spre mine alunecă chemare pribeagă
Şi mă aprind culorile în mii şi mii de stări.

Mă arunc în valuri ce vreau să mă lovească,
În focuri ce mocnesc până la stele...
Mă predau şi vântului, să-mi crească
Aripi ascunse, puternice şi grele.

Pe unde am fost... mi-e parcă dor să fiu...
Povestea inimii îmi cântă locuri calde;
Să strălucesc din nou din ruginiu,
Să mă înalţe lumina din cascade.

Cutreier universul prin paşii multor timpuri,
Am învăţat să-l las liber să zboare...
Şi l-am trecut prin sacadate ritmuri
Înţelegându-i misterioasa sa ardoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă, oameni!

Bucuraţi-vă, oameni!
Că sirena războiului
Încă nu geme,
A disperării chemare,
La lupta cea de pe urmă,
La a păcii şi a bucuriei plecare.

Bucuraţi-vă, oameni!
Când noaptea, pe cer mai răsar,
Luna şi stelele,
Soarele, ce mângâie totul,
Viaţa şi florile.

Bucuraţi-vă, oameni, când încă,
Bunicii, mai pot fluiera,
Mergând, prin poieni, pe cărări,
Povestind, de-amintirile vieţii,
Purtate în încovoiata spinare.

Bucuraţi-vă, oameni,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (16 februarie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu se pierde

Adânc în subconştient, ni se spune,
Se află toate amintirile noastre, toate notele
Cântecelor pe care le-am auzit vreodată,
Toate frazele spuse de cei pe care i-am iubit,
Regretele şi pierderile cu care am trecut prin lume
Şi cu care, cu trecerea timpului, ne-am împăcat, glumele
Spuse-n familie, fiecare suvenir sentimental primit,
Fiecare lucru văzut, fiecare experienţă, cuvânt anume
Care ne-a fost adresat în copilărie, înainte chiar
Ca noi să fi ştiut sau să fi înţeles deplin
Rosturile şi mersul lumii în care trăim.
Totul se află acolo, minciuni legendare,
Lacrimi, sunete, zile aniversare, imagini
Fulgurante din ani uitaţi, îngălbenite pagini;
Toate cer să fie rechemate, doresc să reapară
Pe lume, înainte ca această lume să dispară;
Aşteaptă poate un mic semn, o intimă chemare,
O vorbă, un refren, un miros, o prezenţă,
Un ecou dintr-un trecut când, cu inocenţă,
Priveam prezentul plini de încântare cu toţii,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Noel Coward, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o coaja de lamaie

Sunt maestrul de carton
ce ascunde fără grabă,
cerul într-un pumn de lavă.
Dintr-o coajă de lămâie
construiesc iubire mută.
Dintr-o creangă agăţată
doar în ace parfumate,
sensuri cresc, se-ntind alene.
Valuri de lumini şi umbre,
şerpi încolăciţi în simţuri
mă sufocă, strâng în arcuri...
Doamne! Cât o veşnicie
pare- acum secunda albă
când aştept să vii la mine...
Dor, iubire, amintire
se înlănţuiesc în grabă.
Simt amar cum urcă vina
dar păşesc şi mai departe.
Din măruntele cuvinte
aşternute– n lanţ de creste

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

Şi simt cum că greşesc ca niciodată
Mai amăgit de mine nici c-aş vrea,
Să cred că ea n-o să se facă vinovată
De dragostea pe care şi-o dorea.

Pe ale noastre gene greu apasă
Acel curaj de-a mai privi direct,
Totuşi mă vrei pe mine şi nu-ţi pasă
Că sunt sau nu iubitul tău secret.

De undeva auzi că ai chemare
Acum e rândul tău să faci la fel
Să nu-ţi amâni iubirea râvnitoare
Ci fii o dată sau deloc cu el.

Eu sunt absent de mine să te caut;
De unde să încep întâi a te găsi...
Am fost la ghicitore să te laud
Şi am găsit-o-n mine zi de zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Elvis Constantin Marangoci
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Cand afli suflet curat
Fericit cu adevarat
Cantă inima şi zboară
Viata ti-este mai usoara
Zambetul iţi infloreste
Dragostea cand îţi zâmbeste
Te înalţi pe nori de vise
Către porţile deschise
Sus in raiul cel din cer
Către al dragostei înger
Omul pe care-l iubeşti
De-ai putea să-i mulţumeşti
Pentru clipe de nespus
Dor, dulceaţă, nepătruns

Într-un ceas a transformat
Geaţa de suflet damnat
In mireasmă adorată
De placeri cutremurată
Tremurandă, apasatoare

[...] Citeşte tot

poezie de Evelina Dobre (10 ianuarie 2011)
Adăugat de Evelina Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitarea din vis

Se lasă-nserarea şi focul din vatră
pictează cu umbre poveşti pe tavan,
rafale de vânt rătăcesc prin polatră
cu caii-nhămaţi la un mitic rădvan.
I-aud cum nechează la uşa-ncuiată,
bătând din copite în pragul de lemn,
dar vântul, rotindu-se-n loc, deodată,
le taie elanul c-un aspru consemn.

Şi parcă aud din trecut o chemare,
trecând peste mine pe aripi de dor,
scăldat în parfum de cireşe amare
rămas în memorii neşterse de zbor.
A fost doar o clipă ivită spre seară,
la margini de visuri venite ad-hoc,
când doru-ncepuse să cânte afară
prin fanta tăiată-ntr-un magic ghioc.

Simţeam că-l alungă o iarnă haină
ascunsă sub mantii de nori cenuşii,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Iară te-am visat azi-noapte, ne-ademeneau fructe coapte,
alergam să găsim mure, eu izvor şi tu pădure,
eu izvor de apă vie, tu pădure la chindie,
tu frunziş, eu adiere, glas de lacrimă şi miere,
foşnete de vânt şi boare, susur de izvor, răcoare,
ciucuri atârnaţi în plete, miresme vrând să ne-mbete,
regăseam prin crengi şi iarbă muguri puşi de dor să fiarbă,
răscoleam ispite blânde şi idilele plăpânde,
croiam poteci, cărărui şi ne dedam dorului,
să ne rătăcim hai-hui doi copii ai nimănui,
nimeni să nu ne găsească, doar iubirea să ne pască,
eu sunt zvelt, tu graţioasă, eu simpatic, tu frumoasă,
gura lumii, ce ne pasă, cleveteşte, e spinoasă,
dar noi ne vedem de treabă, ştim că doar netoţii-ntreabă
de ce eşti neagră şi slabă, te-ai îndoit ca o scoabă,
nu eşti neagră, eşti brunetă, nu eşti scoabă, tu eşti zveltă,
starea noastră e perfectă, dar lumea ne-o vrea defectă,
tu dragoste, eu iubire, osândă şi fericire,
eu gândire, tu ispită, chemare neîmplinită!
De-aşa vis dumnezeiesc nicicum vreau să mă trezesc!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Octombrie ‒ ultimul cântec...
Soarele se clatină-n fiinţă ca vinul în os ‒
Pe mine m-apasă nostalgia în pântec
precum o lacrimă-nghiţită de un înger frumos.

Nu mi-ai dat telefon...
Ziua mea s-a scurs, neagră, sub un şurub de teasc ‒
Am aşteptat ca bolnav de la tine un zvon,
în pământ, înapoi, am plecat să mă nasc.

Printre lucirile-acelea de beznă şi frig,
m-am gândit că plângi undeva, în adânc,
dar un crivăţ în piept mă oprea să te strig,
eram gol, mă-necam, nu puteam să mănânc.

A fost ca un fel de cântec de pe urmă.
Sufletul meu, de cocor bătrân, a mai bătut din aripi o dată.
A fost ca o nuntă pustie, pe un câmp bântuit de o turmă,
a fost ca o chemare suferindă, a fost ca o împietrire mirată.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La picioarele sufletului

scriu rânduri în piatră
în ochi curg stele
trec ore deşarte, tăcută şi rece'i aşteptarea
foşnesc valuri pe buze
geme piatra aruncată în deşert
mă doare trecutul din sângele meu
dar cine sunt eu
felinare atârnă pe ziduri
sub tălpi ard amintiri
mă caţăr pe boltă, luceferi să aprind în freamătul nopţii
sunt lavă, sunt vulcan solitar
fămă-mă Doamne un fluviu să spăl păcatele lumii
deschide-mi aripi să zbor
peste ţărmuri de mare, în apusuri de toamnă
iau adierea dimineţii în palmă
pe aripi de petale o pun
să aduc în zori mireasmă de suflet peste oraş adormit
respiră ramura uscată în prund
străbat orizontul la lăută cântând
împletind pe coline covoare de stele

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!