mers

Un-ţipăt-o-surzenie

oamenii care s-au întâlnit
în dreptul unui copac
şi fiecare a văzut
altceva

să fi fost început de iunie...
început de sfârşit?!

anotimpurile se succedau dezordonat
testându-şi incompletitudinile
în indeciziile omului ramificat centrifug
castaniu-fără-pasăre... o treime-de-alb...
iubire îmbucătăţită... în fapt
acest cuvânt discontinuu
înecându-şi semnificaţiile
într-un precar imbold de diviziune

... s-au întâlnit
au mers mai apoi
pe un fel de drum

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Horace Burleson

Am obţinut premiul pentru eseuri
Aici, în oraş,
Şi am publicat un roman înainte să fi avut douăzeci şi cinci de ani.
Am mers în marile oraşe pentru diferite teme sau pentru a îmi îmbogăţi arta;
M-am căsătorit cu fata bancherului
Şi mai târziu am devenit preşedintele băncii –
Întotdeuna am sperat să-mi fac timp liber
Pentru a scrie un roman despre război.
Am fost totodată marele prieten şi adept al literaturii,
Şi gazda lui Mathew Arnold şi Emerson.
În afara discursurilor din timpul seratelor, scriam eseuri
Pentru asociaţiile locale. La sfârşit am fost adus aici –
Acasă, unde am copilărit –
Ştiţi, nu a apărut nici un articol în presa din Chicago
Să-mi amintească numele.
Ce grozav ar fi fost să fi scris un singur rând:
"Cuprinde-mă, tu, adânc şi intens şi albastru Ocean, cuprinde-mă!"

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Free solo

E soarele blând jucându-se
pe liniile fine de pe chipul mamei care mă-nfrânge,
un cântec de doliu plutind
printre casele albe,
punctuleţe pe piele, pernuţa înfiptă cu ace şi mi-e frică sau frig
sau de amândouă.

Trec printre oameni ca printr-un hol plin de manechine, forme lucioase şi reci, unisex.
În mintea mea luminiţele se sparg pe rând,
îmi mor micile fericiri.
Nu-i aproape nimic rămas aici de care să mă agăţ,
fac free solo pe un perete aproape drept, caut micile crăpături de pe inima ta unde să strecor o frânghie de susţinere.

Oraşul în care am crescut nu va fi acelaşi
în care o să trec
de partea cealaltă a ceea ce nu cunosc şi mă sperie,
îmi promit, în autobuzul de seară,
cât totul se întunecă din mers, se cutremură un pic şi mă sfidează.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Involuntară irosire

Am adesea sentimentul că pierd din mine
ce-i sunt,
nu fac nimic important
şi ştiu şi-mi vine
să urlu de necaz, mă-ncrunt,
dar sunt aşa de ezitant
de neputinţă,
că niciun ajutor nu intervine,
iar rugăminţile, cu sau fără de credinţă,
nu aduc niciun bine...
şi se repetă, sau mai grav persistă
alunecarea-ntr-un abis
şi nu spun nimănui, de prea multă ruşine,
c-aşa sunt educat;
fără tupeu, modest pe calităţile din listă,
să nu fac compromis
chiar dac-alerg în paralel pe şine
în mers accelerat
ştiind că nicio gară nu există,
sau nu-s primit... la mine e rasistă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murind poţi învăţa să fii fericit

Adevăratul mers pe vârfuri
se învaţă în inimă:
cruţi palmele de noroi
şi tâmpla de vise.
Nu ştii la plecare
unde te aşteaptă Dumnezeu
şi dacă primeşti la pachet
viaţă pentru acasă.
O porţie de bun rămas însă
alungă gustul de rană al duminicilor
în care n-ai îngenunchiat ochii rugii.
Îţi iei cu tine sufletul cu ochii închişi
tânjind primăverile...
Bărbatul îţi spune pe nume:
e cel mai recent
şi mai pregătit
pentru a trece neobservat prin toamnă.
Sub pleoapa lui
ţi-ai adunat toate serbările trecerii
la ultima punere în scenă.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Laura Bumbac
Adăugat de Elena Laura Bumbac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogoşile Donut

Nu mai găseşti gogoşi cum se făceau odată
Nici nu e de mirare, doar ne-am emancipat,
De-aceea, dacă ai o fire rafinată,
Îţi cumperi de la fast food celebrele Donut.

Chiar dacă sunt mai mici, sunt bine rumenite
Şi poţi să pui pe ele şi zahăr, dacă vrei,
Spun unii că la gust sunt nemaipomenite,
În special aceia ceva mai tinerei.

Când le mănânci din pungă te simţi american
Te uiţi la cei din jur cu multă aroganţă
Şi chiar dacă pe ele ai dat ultimul ban
Le savurezi din mers şi-arăţi că ai prestanţă.

Însă de vreţi cu toţii să ştiţi părerea mea,
Ce-mi place la o Donut, vă spun fără să preget,
E gaura cea mică pe care-o are în ea
Şi-n care toată lumea mai bagă câte-un deget.

poezie de Octavian Cocoş (17 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casta......

Motto: Ministrul Justiţiei, Fadei Nagacevschi:
"În toţi aceşti ani am fost în casta voastră şi am mers prin instanţe,
cunosc practica activităţii judecătorilor, problemele din justiţie..."

... ei ne arestează doar pe noi
şi ne ţin pînă la ultima suflare
înde ei se-mpart şi la nevoi
şi la bucurii când fac dosare

refren
pentru ei exzistă Constituţie
şi prezumpţie şi cod de procedură
pentru noi- o singură soluţie
-să le dăm şi pâinea de la gură...

şi activitatea lor e vastă
şi imunitatea lor totală
şi ministrul lor se linguşeşte - castă
şi la prada lor- că e legală

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (7 decembrie 2019)
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofică

Floarea STĂ în apă,
Apa STĂ în vază,
Vaza STĂ pe masă,
Masa STĂ în casă,
Casa STĂ pe Terra,
Dar Terra se află
De la origină,
În dublă MIŞCARE
Şi-n EXPANSIUNE,
Cu Calea Lactee
Şi cu Universul,
Odată cu casa,
Iar casa cu masa
Şi masa cu vaza
Şi vaza cu apa,
Iar apa cu floarea,
Care nu mai STAU,
Ci STAU în MIŞCARE,
MIŞCAREA-n REPAOS,
REPAOSU-n MIŞCARE,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul îmbrăcat cu sens

am uitat slăbiciunea privirii
pe destinaţia mersului înnoptez în viitor
la concertul cu visul din ape – clipe
petrec o noapte spre zi
într-un mers lumesc spre sufletul pereche
ca înspre o rugă
sens

spirala din vise a deschis nasturele unui alt poem
m-a recunoscut durându-mă încă o zi
găsindu-mă cel căutat prezent
pe umerii goi de nopţi femeia timpului
sens

întindem braţele spre înserări
prin nopţile cuminţi
splendide treceri în carul de timp
cu roţile fecunde
unicate coliere – copiii noştri
noi îmbătrânim umbre

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc acolo oameni, flori palide sub zgură

Trăiesc acolo oameni, flori palide sub zgură,
şi mor uimiţi de-o lume-mpovărată.
Şi că se schimbă-n hâdă strâmbătură
surâsul lor de gingaşă făptură,
nu vede nime-n noaptea-nfricoşată.

Ei merg pe uliţi, înjosiţi, bătrâni,
de-absurde lucruri cărora slujesc,
şi hainele pe ei se veştejesc
şi-mbătrânesc frumoasele lor mâini.

Mulţimea nu îi cruţă, îi apasă,
deşi sunt slabi, cumva şovăitori,
doar câini străini ce nicăieri n-au casă
merg uneori, tăcut, în urma lor.

La sute de călăi ei sunt ostateci,
şi orice oră-i strigă şi-i arată;
lângă spitale-aşteaptă singurateci
ziua intrării, ziua-nfricoşată.

[...] Citeşte tot

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie şi moarte, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!