mers

Iată-mă-s monitor pe banca a VII-a. (...)
- Banca a şaptea!... Cum a mers Mogâldea?
- Bine, domnule!
- Ce notă i-ai pus la geografie?
- Prima.
- Ce spui, frate? Ia ieşi, Mogâldea, la hartă, să văd şi eu minunea asta?
În clasă s-a făcut întuneric... şi n-am mai ştiut nimic. Când m-am deşteptat, eram în genunchi la tablă, urechile îmi ardeau ca focul, Michiduţă se strâmba la mine, iar eu aveam sentimentul că mor.

Alehandru Vlahuţă în Versuri şi proză, Mogâldea (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre voi ştiu ce înseamnă când 100 sau 500 sau 1000 de cadavre zac unul lângă altul. Aţi mers până la capăt şi în acelaşi timp - fără a socoti excepţiile cauzate de slăbiciunea umană - aţi rămas oameni decenţi; asta ne-a întărit. Aceasta este o pagină de glorie în istoria noastră cum nu a mai fost scrisă niciodată.

Heinrich Himmler în discurs adresat trupelor de asalt (SA) (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva între ieri şi mâine

coboram în cetate (tiptil)
împreună cu mine-copil

am mers mult slăbisem un kil
mersul devenise ostil

mă-ntorceam ca un câine docil
(renunţasem deci la exil)

se mira copilul din mine (debil)
cât de mult mă implic inutil

eram eu (ca un fitil
între mine-naiv şi mine-abil)

m-am întors din cetate umil
(eram dintr-o dată subtil)

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rază în mers

Ea stătea rezemată de o rază a ochiului meu.
Veneau ciocârliile prin venele coapselor
şi auduceau semicuiburi
cu pui înfometaţi de zmei.
Două morminte cununau un adormit
în faţa unui sobor de luni
zeci de cruci în picioarele goale
împingeau pământul la vale
Liniştea juca tăcerea la zid
în monede în formă de gură.

Ea stătea rezemată de umbra piciorului meu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uni... vers

Ce mult mi-aş vrea, mai mult decât orice,
Să ştiu c-o să mă ştiu ştiut un altceva, altfel
De-un fost ex-Terra-om ce-ar provoca de ce
Doar pentru c-ar fi fost un singular... niţel.

... În viaţă nu se ştie de orişicare şters,
Dar cel puţin cuvânt de-un unic, uni... vers...
Prin care aş fi trecut odată în pas de mers!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi către cer

mă adresez nimănui
cu speranţa deşartă
de a mă auzi cineva
am înconjurat zidurile lumii
în flăcările sufletului
am mers înainte
m-am trezit în genunchi
păşind apoi în cruce
pe aleile murdare ale anilor scurşi
în puritatea cuvintelor nerostite
mă loveam la fiecare pas
de cioburile timpului
rătăcit în singurătăţi atemporale
răstignit între paginile goale
obosit de cicatricile universului
căutând Calea
zi de zi
păşesc către cer

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mers aproape trei ani la psiholog. E un loc unde, câteodată, afli lucruri care nu-ţi convin, însă n-ai la cine să urli. Singurul la care poţi să ţipi eşti tot tu. Înţelegi că sunt nişte înlănţuiri în trecut pe care nu le poţi desface. Şi-atunci, ori ne înţelegem noi cu noi, ori rămânem într-un permanent conflict cu cei din jur.

citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azilul de nebuni (8)

Baudelaire a mers
la azilul de nebuni
deghizat în psihiatru.
A stat acolo
două luni
şi când a plecat
scrântiţii din azil
ajunseseră să-l iubească atât de mult
încât l-au urmat
de-a lungul întregii Californii,
iar pe Baudelaire
l-a umflat râsul văzând cum
întregul azil de nebuni
se scărpina
de piciorul lui
ca o
pisică bizară.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hal: O să întârzii. Am nişte prieteni care cântă într-o trupă. Ei cântă de la 2 la 2.30 într-un bar din Diversey, sunt cam duşi cu pluta. Le-am promis că voi fi acolo.
Catherine: Minunat.
Hal: Toţi sunt în departamentul de matematică şi sunt foarte buni. Au un cântec pe care l-au numit "i", o să-ţi placă. Ca un fel de "i" de mână. Stau pur şi simplu şi timp de trei minute nu cântă nimic.
Catherine: Ca un fel de număr imaginar.
Hal: E glumă matematică... Acum înţelegi de ce sunt duşi cu pluta.
Catherine: Dar e o distanţă cam mare de mers cu maşina pentru a vedea câţiva tocilari cântând.
Hal: Ştii, urăsc să aud oamenii spunând asta. Nu e chiar atât de mult de mers cu maşina până acolo.
Catherine: Aşadar, sunt tocilari.
Hal: Până în măduva oaselor. Dar sunt tocilari care ştiu să se îmbrace şi să păsreze o slujbă la o universitate importantă. Unii dintre ei au trecut de la ochelari la lentile de contact. Ei chiar fac sport, cântă într-o trupă, fac sex surprinzător de des... Aşa că te fac să te gândeşti puţin la toată treaba asta cu denumirile. Tocilar, fraier, tăntălău...
Catherine: Faci parte din trupă, nu-i aşa?
Hal: Bine, fie. Cânt la tobe. Vrei să vii? Nu cânt niciodată la altceva, jur.

replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Procesul alb" a fost primul meu film. Criticii de film spuneau "extraordinarul Jean Constantin", lucru care mi-a mers la inimă. Când mă bătea Toma Caragiu în "Procesul alb", în secvenţa de la Poliţie... am simţit-o. Bătaia s-a filmat pe viu, cu un aparat silenţios. Operatorul îi spusese lui Toma că trebuie "să se simtă palma" pe faţa mea. Eram în gros plan. Jucam cu un actor atât de mare!

citat celebru din Jean Constantin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!