intuneric nichita

Dor

Nici o pasăre nu zboară noaptea
numai eu de dor de tine zbor noaptea.
Nici un arbore nu are umbră noaptea
numai eu de dor de tine am umbră noaptea.
Nici o stea nu străluceşte ziua
numai mie de dor de tine
noaptea mi-e ziuă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Emil
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

Există atâta energie
În lumea înconjurătoare
Şi nu suntem în stare
Să o captăm
Există atâta inspiraţie
În natură
Şi noi nu o putem accesa
Există atâta
Lumină în univers
Şi noi bâjbâim
Pe întuneric
Faptul că şi alţii fac aşa
Nu e o consolare
Mici măcar o scuză.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă

Era un bot mare de cal
şi, Doamne, ce dinţi mari avea.
Căderi de meteoriţi în aval
dantura lui albă era.

El botul cel mare şi lung
ah, Doamne, cum şi-l înclina
şi dinţii cei albi, nibelung,
Doamne, un cal nibelung
cred că era.

Şi totuşi nu-s iarbă nu, nu.
Nicicând n-am fost iarbă, ah, Doamne...
Şi totuşi ce bot nesfârşit arăta,
ce cal nibelung îmi părea
că vrea să mă pască, ah, Doamne.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atena

Ea nu avea trup,
ceea ce-i ţinea loc de trup
era asemenea unui corn de melc.
Numai un drum dacă i-ar fi atins talpa,
de îndată trupul i s-ar fi retras în sine,
or s-ar fi ascuns, ca un luptător încolţit de săgeţi,
sub propria lui tâmplă, ca un scut de os înflorit
cu ghirlandele pletelor.
N-ar fi putut să calce decât pe nori,
de aceea, ea nu se arăta niciodată pe timp senin.
O singură dată şi-a pierdut urmele,
dar şi atunci, ele au căzut atât de adânc
încât au devenit zid de cetate.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pătratul

unde e beznă e întuneric
unde-i lumină arde un bec
soarele nu
e destul de puternic
pământu-i rotund universul e sferic
zilele nopţilor trec
pătratul
rămâne pătrat omul consumă
curenţii de aer pământul
e rotund înclinat
spre dezastre

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noi ne certam de la o poezie
ne scuipam, ne îmbrăţişam
sângeram
ne sărutam inimile, ne trăgeam de obraji
jucam în jurul cuvântului, răsturnam litere
aruncam carafe cu chipuri
când treceau
treceau
îngerii serii
cu trupurile noastre peste sufletele noastre
şi ne îmbrăcau cu întuneric!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bord, citind poeziile lui Yüan Chēn

Iau poeziile tale-n mână
Şi le citesc la lumina lumânării;
Am terminat de citit:
Lumânarea e pe terminate,
Zorii-s încă departe.

Cu ochii umflaţi de la şfara lumânării
Stau treaz în întuneric
Şi ascult valurile care, împinse de vânt,
Lovesc prova navei.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

destul gol
de întuneric până la cuvânt.
neîntâmplător îmi adun genunchii
la gură
cu fiecare foşnet al umbrelor
până la hotar
întotdeauna aceeaşi mână
peste timpanul
tăcerii
prefăcută doar clipa
cu ochii îngropaţi în pământ
înainte de semn...
semnul din urmă

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Stau şi privesc e totul sumbru
Mă tânguiesc şi iarăşi umblu,
Pivind semeţ negura serii,
Aud un glas străbătător durerii.

Şi nu consimt morbida soartă
A gândurilor ce mă poartă
Spre prăpădire sufletească
Şi dispariţie lumească.

Va fi întuneric şi rece
Sentimentele vor trece
Vor ajunge în străfunduri,
Ale sufletului gânduri.

poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coagula tristeţea deodată...

Coagula tristeţea deodată,
ca-n valuri, trupul de mărgean,
şi trupuri de-necaţi zvârlea din matcă
privirea când mi-o prelungeam.
S-a dus şi ora de azi.
La radio s-a dat ora exactă:
"Cling, clang" sau "Ping, pong"
Toţi îşi privesc ceasurile
numai murdarul de mine
ca şi cum nimica nu ar fi,
mă gandeam, sau poate chiar strigam:
"Hai să ne strângem în braţe,
hai, hai să ne strângem în braţe!"

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Oul şi sfera (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!