Toate rezultatele despre fina, pagina 36
Amurg adânc...
Se-așează seara, pe-un final de portativ de mandolină,
Într-un adagio pâclit cu note-n stinse triluri
Apuse-n penele din calde cuiburi și-nceput de lieduri
În avant premiera de spectacol, sunet și lumină...
O piesă de argint, cu lustru-n Lună, se preface-n far
-O prismă de oglindă de mister de la cuptorul zilei-
Cu aprinderi de simțiri ce curg pe firele idilei
În străluciri de buze în făclii, pupile-n licăr și sărut-nectar...
Nu mai e cheia sol, e-un fond de "cri" în deluviu
Din zeci și mii de greieri încântați de-amor
Ce-nalță verzi-albastrele luciri, de licurici în zbor...
Se culcă fericirea-n adiere fină, peste corpuri în preludiu.
Pământul tot inspiră-n geamăt și suspine
-Pe-un portativ de paralele și meridiane- în ecou
La strigătu-mi dezlănțuit, infim, ce-i sunt erou...
Eterul, către Univers, un uriaș solfegiu planetar devine!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste în toamnă sau cântec lent
Cercetează! Cercetează! Caută! Caută!
Atât de frig! Atât de clar!
Tristețe! Nenoroc! Durere peste durere!
Această perioadă a anului când este ba cald, ba frig.
Înțepăturile regretelor! Agonii neașteptate!
Aici, în noaptea asta, nu am nici o scăpare.
Beau două pahare sau poate trei urcioare
De vin cristalin și, totuși, nu găsesc
Puterea de a sta indiferentă
În fața vântului care sosește-împreună cu seara.
Gâște sălbatice în zbor înalt deasupra capului
Iar asta doare cel mai mult;
Ele sunt cunoștințele mele din tinerețe,
Tovarășele credincioase dintotdeauna;
În inima mea se scutură crizanteme-aurii,
Arătând toate părăsite, devastate, moarte
Cine le-ar mai culege acum?
[...] Citește tot
poezie de Li Qingzhao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Două pisici
O pisică de rasă,
Prin verighetă trasă,
Călca într-o noapte pe lună,
Care se-mprăștiase pe dună!
- Să mai zică motanul Trăilă
Că sunt o săracă copilă!...
Eu, care calc mereu pe argint,
Să n-am parte de el, dacă mint...
Că eu l-am luat de bărbat într-o seară,
Când am pus laba pe el și o ghiară!
Era înstărit și avea în bordei,
O șoricioaică cu mulți șoricei!
Că de-aia... Madam Agadul,
Era țanțoș motanul și foarte fudul!
- Sfâr, sfâr...(se băgă ca vecină)
Cu blana matale atâta de fină,
Nici n-aș sta la taclale, madam...
L-aș sfâșia, nu alta pe mitocan.
Însă chiar atunci, din pură-ntmplare,
Motanul Trăilă, voind să repare,
[...] Citește tot
fabulă de Constantin Păun din Rime cu tâlc (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldoveanul...
pe piața Florenței ning trandafirii
cu albe petale din liniștea firii
și dorul de casă imploră, imploră
să intru cu albe petale în horă
în centrul Parisului scârțâie scrumul
și plânge a jale când cerul când drumul
și sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare
pe când la Toronto tot plouă și plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
și inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...
Hamas-ul din Gaza împroașcă rachete
aiurea țintite în Plânsul Perete
și stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Violetele-s pe ducă...
Nu-ți știam atunci plecarea și nici lacrima de vineri-
Firul ierbii-n prag de seară încă mai țipa a vară
Prin pădurea-n care pașii ne dansau sub brazii tineri
Și ne-mbrățișam cu viața - maci în lanul de secară.
Inspirau adânc plămânii fără greutatea fricii,
Dar pândeau ascunși în muguri, lăncieri flămânzi de sânge.
N-am văzut cum ne-nconjoară dinspre iad toți inamicii
Și nici n-am simțit cum noaptea ne-nvelește și ne plânge.
Era liniște prin lume, înfloreau la geam mușcate,
(Ploaia ne umbla prin plete, răsfirând albastre vise)
Tu le aduceai surate de prin lume adunate,
Să împrospătezi grădina, ce de dor se-mbolnăvise.
Nu mai înfloresc camelii, violetele-s pe ducă,
Trandafirii cad în bernă, ca cenușa, spuză fină.
Iedera pe piatra crucii nu mai crește, se usucă
Și eu am rămas orfană de tulpini și rădăcină.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La steaua... mea
Imaginați-vă o altă boltă
a cerului; numai de negru...
Nicio sclipire de revoltă
în smoala-ntinsă pe de-a întregu.
Pe-un cer lugubru, mortuar
fără oceli, pe sfera cavă,
ar fi cum ziarul, doar tipar,
ar fi fără busolă... o navă.
De singuri ne-am găsi-n afund,
în hău am fi înmormântați;
Ne-am plânge veșnicul "profund"...
Am fi toți orbi, exorcizați.
Mi-agăț retina de un punct
-nici nu-l văd bine la culoare-
e-un led, îi cer dintr-un străfund
iubire să-mi dea, alinare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facerea lumii
Dumnezeu, ca să devină inginer
a urmat toate secțiile Politehnicii
simultan
și a avut la fiecare
proiecte de an.
La facultatea de Construcții
(nu degeaba e sfânt)
a făcut o planetă
și-a numit-o Pământ.
Animalele și florile le-a creat
la Chimia organică;
peștii și păsările
la Aerodinamică.
Iar pentru secția de Mecanică fină
a avut la proiect
sa le facă pe toate
sa se miște corect.
[...] Citește tot
poezie de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fierbinte vis de-o vară
În diminețile de vară
Se îngână zi cu noapte în triluri
Și parcă inima-i ușoară,
Cu gând de evadat, exiluri.
În vara miezului de zi,
În zumzetul, concert de gâze,
Ai dor de-amici; cu ei să fii
Printre beri reci, soții mofluze.
Amiază-după, în plină vară,
Anină pleoape-n ațipire
De-o toropire "fraîche", bizară,
Cu iarba rece-n contopire.
Seara de vară, în amurg,
E-o briză fină, iz de flori
Și simți că suflete se curg
În melancolicu-n fiori.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, tempora...
Câtă valoare am cunoscut
Câtă cinste, cultură
Și cât de patriot și eu am fost,
Mai sunt...
Pe timpul când n-a fost numai avut,
Nu se vorbea-n doi bobi pe arătură,
Biserica nu era doar zi de post
Și era vorba... un cuvânt!
Ah, ce rușine aveam,
Roșeam adese
La văz de-o fată ca o floare,
Tot timidă, fină,
Sau pentr-o notă proastă, dacă luam...
Când mama, pentru soră, pregătise zestre
Și vizita la rude era sărbătoare...
Și nici mașina nu era... străină!
Toceam s-ajung mai sus,
C-așa doreau și-ai mei,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai spune-mi vorbe de iubire...
Mai spune-mi, fată, vorbe de iubire
Căci tinerețea mi s-a risipit...
Și, astfel, tu, frumoaso, dă-mi de știre
Că încă mai sunt viu și n-am murit.
Te uită, tâmplele, de mult mi-s ninse
Și riduri, lângă ochii-mi triști, se strâng...
Luminile sub pleoapa lor sunt stinse
Și-n suflet, aspre toamne, îmi tot plâng.
Ușor e să rostești că tinerețea
E doar un vis plin de deșertăciuni...
De-abia când dă târcoale bătrânețea
Descoperi ale ei preadulci minuni.
Căci, ce-ar putea mai minunat să fie,
Decât visări-duium să tot urzești?!
Când boarea tinereții îți adie
Prin suflet și doar măreții tânjești?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!