fata cu ie

Pax Magna

De ce-n aprinse dimineţi de vară
mă simt un picur de dumnezeire pe pământ
şi-ngenuchez în faţa mea ca-n faţa unui idol?
De ce-ntr-o mare de lumină mi se-neacă eul
ca para unei facle în văpaia zilei?

De ce în nopţi adânci de iarnă,
când sori îndepărtaţi s-aprind pe cer
şi ochi de lupi prădalnici pe pământ,
un glas îmi strigă ascuţit din întuneric,
că dracul nicăiri nu râde mai acasă
ca-n pieptul meu?

Pe semne - învrăjbiţi
de-o veşnicie Dumnezeu şi cu Satana
au înţeles că e mai mare fiecare
dacă-şi întind de pace mâna. Şi s-au împăcat
în mine: împreună picuratu-mi-au în suflet
credinţa şi iubirea şi-ndoiala şi minciuna.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este întâmplător!...

desfătare a pământului
căzută din alb-astru
noaptea
rostuieşte un alt răsărit
trecând peste vechi ritualuri
cu forme nedefinite
rămase la periferia timpului

faţă în faţă
prizoniere în pătratul cu gratii la fereastră
devenim importante
uităm unde suntem
copleşite de nostalgice premoniţii
ce ne surprind
în trecerea permenentă a secundelor

nimic nu este întâmplător
îmi spune ignorând alte opţiuni
proptindu-mă cu spatele
la lumea pierdută înlăuntrul căreia

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata care cânta

Fata aceea cânta în somn,
Somnul era a doua natură a ei,
A fost aşezată pe un scaun, legată şi executată,
Dar ea cânta, nu crezi? Se-ntuneca tot mai mult.
Doar după cântec ştiam unde se află.
Apoi, el i-a spus o glumă, fata a tuşit, a râs,
A tuşit, a râs, e adevărat? Da, aşa fusese.
I s-a dat un medicament, era ceva special,
cu efecte secundare grave, fata a mai murit o dată,
s-a ridicat ca după un somn lung şi mi-a propus
un joc de-a baba-oarba sau de-a tata şi mama.
Am ales ambele. Ce ne-am jucat.
Îmbătrâneam văzând cu ochii, ea arăta caraghioasă,
Râde a de mine, dar ea era caraghioasă. Ştii, mi-a spus,
Mai am o sută de surori, dar tu? În jurul nostru erau oglinzi.
Aici sunt eu, nu, aici, nu, acolo. Cineva arunca flori peste noi,
Parfumul lor ne sufoca. Opriţi, am strigat. S-au oprit.
Cine erau ei? Dar noi? Exact ca la o şcoală nouă,
unde nu ştii pe nimeni. Cineva număra, un, doi, trei, la dreapta,
patru, cinci, şase, la stânga, apoi cel ce număra a murit.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu acasă

Am ajuns târziu acasă, seara, la iubită,
Ea dormea, şi-aveam pe masă, ciorba ei sleită.
Obosit din cale-afară, fără să fac nazuri,
Am sorbit-o într-o doară, ca să n-am necazuri.

E ciudată fata asta: nu-i mănânci mâncarea,
Ea, pe loc, îţi zice "-Basta!" şi îşi schimbă starea.
Am păţit-o doar o dată, dar şi-acum mă doare:
N-am mâncat mâncarea toată, pe motiv de sare.

S-a albit deodat' la faţă, de părea mumie,
Ochii îi păreau de gheaţă şi, apoi, urgie!
Nu mai spun cu câte vase a lovit pereţii,
Sau ce bine îmi tocase nasul şi pomeţii.

Am zăcut o săptămână, dar i-am dat dreptate,
Iar de-atunci e ca o zână şi îmi dă de toate.

Acum, sforăie-n surdină, deh, e obosită!
Dar şi-aşa parcă-i maşină (cam hodorogită).

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva ce văd

încep, am ochi, cred
mă uit în mine în lumini
sunt verzi, cred
sunt alungiţi
dacă-mi tai juma' de faţă arăt bine, spintecată
în cealaltă sunt eurasiatică şi vulpe
o pisicuţă cade pe pervaz
şi n-are ţâţe dar îmi place
îi tai ochii din arcade
şi mi-i pun mie-n sfârcuri
acum te văd cu patru irişi
şi mă dezbrac ca să pot să văd dublu
ce-am făcut?
wasabi-n faţa mea-ntr-o minusculă chestie de plastic
şi verde-i rochia ce-mi cade pe carne boing-boing
văd iar numai culori şi forme bine-amenajate
doar eu sunt naturală şi pierdută

poezie de Miruna Gavaz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de eugenia

o spun dintr-o farmacie
unde caut ieburi văratice
şi
să scap de restricţii
în timp ce spun versuri
despicate cu pene din tălpi
până-n creierul îmbibat
de
culori acrilice luate la întâmplare
îmi aduce-n faţa ochilor
biscuiţii umpluţi cu cremă
şi
mă trezesc în faţa unei eugenii
stând la rând în vechea farmacie
din
oraşul mic şi plin de istorie
simt că mor puţin de ciudă
am mâncat întâi crema
biscuiţii sunt destul de buni
şi

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-e dor şi de tine, doamne!
ca de-o respiraţie
în faţa morţii

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub luna plină,
O fată goală
Ar vrea să ţină
Un cap în poală.

catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa mea în oglindă
e culeasă pentru oamenii
de mătase
de o omidă...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevinovată, Toamna

Îşi mişcă toamna şoldul ei de fată
Şi-şi scutură cu gest de alintată,
şuviţele-n obraz alunecate...
Îşi scutură şi pletele pe spate
Cum trece-aşaa, săltat şi avântată
Nu-i încă vina ei, nu-i a ei toată
Că lumea-n urmă scrie de suspine,
Poeţi se-ntreabă toţi, de unde vine!?
Şi... încă mult se-ntreabă, cum aşa
De lasă doar căderi în urma sa,
Iar din plămânii ei de dulce fată
Când te respiră ea, e vinovata!
... Nici frunzele nu mor, nici ea nu-i rea
Ooo, dulce fată, dulce fata mea...
De te-ar vedea cu ochi trecuţi prin gând,
De-ar înţelege ei şi rost şi vânt,
De-ar înnopta mai des în ploi de stele
De-ar sta mai mult în inimă şi-n cele
Ce prea statornice-s în firea ta,
Alt sens în Toamnă, sigur, ar vedea:

[...] Citeşte tot

poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!