despre moldova

Încerc

încerc să te pictez în apusul soarelui,
în începutul acela când fugisem de acasă
şi copacii alergau odată cu mine.

îmi amintesc despre mine ca despre o rudă
pe care am pierdut-o pe alt drum,
şi doar trecerea timpului se mai aude de atunci.

mă descopăr în pictura ce mă fixează
colorând cu mâna demultul murind.

cineva ne-a mutat cu privirea în spaţii diferite
fiecare cu o altă nemărginire,
chipul de acum e o stranie iluminare incertă,
efect de nitroglicerină în fiecare culoare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi se întâmplă
să fac sacrificii
în numele răului consumat
fără a şti nimic
despre binele nefăcut

alteori îmi pare a fi inutil
gestul făcut din neştiinţă
în trup de mesteacăn sacrificat

de ce

pun flori albe între coperţi
de cărţi nescrise
şi tac
sacrificând totul
viaţa mea
chiar plânsul tău
în numele unei idei confuze

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A luat o seringă

trecând printr-o boală lungă
la modă în acest moment
cu dezinvoltură a trecut
la dezbateri
despre imortalitatea sufletului
şezând pe o colină în faţa
moldovei privea fără să sufere
discipolii cum amintesc
în treacăt despre seringa
care putea să înţepe în numele
unei doctrine politice nemuritoare
să introducă serul adevărului
unui poet
şi să-l facă să sufere transformat
într-un filosof versat în argumentele
nihilismului
care n-ar crede că ar exista seringa

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt

Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai cum să înţelegi

-Tată, ne-au vândut pădurea!
Despre ce doage-mi vorbeşti?
Dac-ar fi să te trezeşti
Ti-ar orbi pe loc privirea!

N-a rămas decât securea!
Vrei butoaie să ciopleşti...
-Tată! Ne-au vândut pădurea!
Despre ce doage-mi vorbeşti?

Ştiu! Dor îţi e de-a ta rândea,
Case vrei să construieşti...
Nici răşină nu găseşti,
N-am mormântu-a-ţi tămaia,

-Tată! Ne-au vândut pădurea!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nituri şi foi subţiri, subţiri

vorbeam despre vocaţia iertării
nu era iniţiatică
nu cea ca un muşchi
sau… comercială
ci de preaascunsa, neştiuta comoară

nitul dintre cer şi inimă

în miezul lui am găsit
vocaţia vinei – nu cea primordială
comună
nici manie a persecuţiei
ci preaascunsa, neştiuta comoară

nitul dintre inimă şi cer

…mâine vorbim despre
iubire

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ingenuu -I-

Întotdeauna când vreau să vorbesc despre tine
se stârneşte aşa, din senin,
o furtună, o vijelie
spulberându-mi cuvintele
pentru că nu pot vorbi despre tine altfel
pentru că trupul tău de trestie unduitoare
e doar un trup
pe care nisipul curgând
lasă incurabile urme
pentru că în privirea ta
văd doar grija grijilor
de-a nu te putea îngriji.

Întotdeauna, TU
eşti deasupra cuvintelor,
undeva sus
în misterioase ceruri
şi-n abia perceptibila taină
- Dragoste –

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribegia drumului

Despre pacea dintre stele nu mai vreau s-aud,
vara citesc numai cărţi despre polul sud.
Bătrânii nu mai ţin amintirile în acord
şi iarna citesc doar cărţi despre polul nord.

Fiorul pădurii caută un fierăstrău
şi munca este plătită cu păreri de rău.
Se vând culori pentru bilete rătăcite
pe scări din fire de paianjen împletite.

În muzeu un tablou priveşte nepăsarea,
zilele aduc apusul nocturn cu zarea,
nopţile văd zilele negre tulburate
prin destine fantastice puse-n palate.

Vieţile sunt paralele spre amăgire,
doar anotimpurile sunt în prelungire.
Sunt sătul de orarul orb al vieţii mele,
dar refuz pribegia drumului spre stele.

poezie de Constantin Rusu (2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ni se cam rupe filmul cu văzutul luminii

ca după un chef cu prea multă băutură ingerată
poate cumva cam aiurea sau doar în ciuda ficaţilor
o tot ducem dintr-o uitare-ntr-alta
ca şi cum lumea s-ar naşte în fiecare trezire
iar lumina ne vine iar şi iar
ca un botez de fluturi
pe un curcubeu
megaparty
apoi ne trimitem simţurile
încă amorţite
la cules de dovezi
ba despre dumnezeu
ba despre cine să mai ştie ce alt infinit
numai bun de contestat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literă de miere

S-au scurs din ceruri,
Ca dintr-o călimară, cu tuşul risipindu-se-n valuri,
Litere ruginii.
Chihlimbăii poeme, ca nişte râuri cu susul în jos,
Căutându-şi esenţa,
Se lăbărţau înălţându-se către cer.
Se ridicau în vârtejuri
Spre o destinaţie necunoscută.
Şi castă...
Lacrimi de miere curgeau
De pe-ntinderea-albastră...
Am luat tocul şi am scrijelit pe pereţi
Paşii incerţi.
M-am poticnit ca un nou-născut.
Literele de miere s-au risipit în sufletul meu,
De aceea scriu despre mine şi despre toamnă mereu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!