cotofana cea tarcata

Bogăţii, sunt infinite
Pe pământ şi-n lumea mare
Da-n final, doar cea din minte
Mai rămâne în picioare!

catren de Ioan Hapca
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să fii oricum ai fi,
Pentru cel mic sau cea mică
Eşti "frumoasa mea mămică"
Azi şi-n fiecare zi.

catren de Stelian Necşoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-am încălecat pe-o brazdă
să trec valea cea frumoasă
păi ce-i raiul o fereastră
pe-unde vezi iarba de-acasă

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (1 octombrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onoarea de-a vă cunoaşte

Bujorul înflorit chiar pe obraz
e cea mai gravă circumstanţă
însă îngăduiţi şi-acest extaz
să vă admir de la distanţă

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (20 august 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bogăţia cea mai mare
Pe care-un om o deţine,
Să o ştie bine oricine;
Este propria-i valoare
Când averi sau bani nu are.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

nu-i aşa că am un glas?
zise ultimul rămas
pe o planetă pustie, în timp
ce recita din cracovia
cea mistuită de flăcări

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot eu să scriu cea mai bună
poezie din Univers. Degeaba!
Ca să ajungi la urechile oamenilor
trebuie să fii om şi nicidecum vers...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

(Cu răspuns, pun întrebare):
Cine vieţuieşte oare,
(În strălucirea cea mai mare),
Dumnezeu plin de splendoare,
Ţinând totul în mişcare?

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În cea mai uscată şi mai albă
întindere
infinit dureroasă a deşertului,
mi-am pierdut liniştea sufletului -
şi am găsit acest trandafir.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii steaua mea

te-aş fi iubit cu cea din mine, ascunsă
cum nu te pot iubi cu cea din ochii tăi
fără vreo taină de inimă răpusă
şi fără teama îngerilor răi.

te-aş fi urcat acolo sus unde ţi-e locul
şi poate-aş fi-ngrădit cu ce n-ai fi aflat
aş fi venit şi m-aş fi-ntors cu totul
şi-n urm-aş fi lăsat doar un argat.

ne-am fi-nvăţat deodată ce-i iubirea
nici eu nu ştiu, nici tu nu ai simţit
din graiul nopţii ascultând tăcerea
cu nerăbdarea-n tâmple de-a fi un infinit.

rămas în gând, doar bob de rouă stinsă
aşa mi te închipui şi acum
privind la flacăra din mine ce-i aprinsă
şi desluşind gravura dintr-un vis ce-i scrum.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!