toamna de mihai eminescu

Amurg violet

Amurg de toamnă violet...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
- Apostoli în odăjdii violete -
Oraşul e tot violet.

Amurg de toamnă violet...
Pe drum e-o lume leneşă, cochetă;
Mulţimea toată pare violetă,
Oraşul tot e violet.

Amurg de toamnă violet...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Oraşul tot e violet.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia boala mea a ta a lui a ei

Popor bolnav de Eminescu
ţară bolnavă de poezie
când naşterea ce firescu
înseamnă moarte să fie

Ţară bolnavă de poezie
pământ bolnav de cer
apţi cu toţii de pustie
viaţă de poet stingher

Pământ bolnav de cer
la naştere ce nefirescu
vers de aur vers de fier
popor bolnav de Eminescu

Ţară bolnavă de poezie
Luceafăr dor în pribegie

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 iunie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea toamnei

timpul câteodată îşi scutură pletele obosit
în răsărituri şi apusuri îl vezi încă zâmbind
dulcele tău chip rămâne amintire
pe versurile lui Eminescu şi-n povestire

firele de raze din soare de clipe
sunt întodeauna picuri bine venite
o lacrimă din colţ de geană
picură liniştită, adormită, nerăzvrătită

alunecă încet şi liniştitor
încă sperând şi strigând cu dor
este toamnă lungă-n câmpie
te aştept încă aici în seara târzie
...
şi moleşeala dulce de fericire
îmi dă speranţă încă pentru iubire

poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie - Elegie de toamnă

Ce aer!
Ce miros tomnatic are câmpul!
Ce priviri triste au păsările mici ale tufişurilor pe jumătate goale.
Câtă nostalgie emană toamna şi plouă cu nuci....

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de ElenaElena
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

Mă-ntreb adesea unde să-ţi mai scriu
De ce cuvântul meu e de prisos,
Mă mir că mai pot scrie şi sunt viu
Cu-atâta plumb şi risipire-n os.
Şi-această toamnă rece şi bastardă
Cu agonia ei nevindecată,
E pretutindeni, în priviri, pe stradă
Iar eu petrec cu ea, la o serată.
Mi-ai spus că o să treacă, dar eu ştiu
A te iubi e-o boală fără leac,
Încerc în crucea nopţii să îţi scriu
Ce simt acum, la început de veac.
E un dor ce seamănă-a pustiu
Şi sunt cu toamna, conversând, în parc.

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monosilab de toamna

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.

În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.

Lampa plânge… anii tăi, anii mei
Trec.

Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de toamnă

Din tot ce e mai trist în toamnă,
Pe când natura-i mai pustie,
Trezind în sufletele noastre
O notă de melancolie,

Gândesc la florile acelea,
Cununi de-aducere-aminte,
Cari-au trăit în cimitire
Şi mor uitate pe morminte...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteapta-ma toamna

şi mă mai uit pe geam să mai treacă timpul
cerul sfâşiat de atâtea ciocuri stă să cadă-n zdrenţe
secunda trecută s-au terminat şi păsările de atâta numărat
mâinile mele dirijează vântul rostogolit printre petice
secunda asta pe stradă trece toamna
toamnă toamnă stai puţin stai aşteaptă-mă şi pe mine
măcar vom merge împreună mai departe
hm! îi zâmbesc cât de portocaliu îţi foşneşti paşii
o privesc în ochii gri şi-n suflet îmi cade atât de grea
ai grijă ce-mi naşti în privire ai grijă mi-e frig şi mi-e frică

poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Eforie-n miez de toamnă

Marea e marea minune a vieţii
Şi'n orice anotimp e ca un vis,
Dar toamna, toamna'n timpul dimineţii
E-un vis ce nu mai poate fi descris.

Plaja primeşte-ncet sărutul mării,
Ca un amant pe-amanta lui
Şi în beţia dulce a'ncleştării
Se lasă lin în voia valului.

Străluce soarele ca'n toiul verii
Deşi în miez de toamnă ne aflăm.
Şi valul, dând de gustul mierii,
La plajă vine. Să-l lăsăm.

Plămânul submarin al mării
Respiră lung prin ceaţa ceţii...
Eu simt pe buze gustul sării
Şi'n suflet apriga dorinţă-a vieţii.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna din noi

toamna asta am să tac,
e prima oară când tac toamna
sau mai bine
am să ţin respiraţia acestei lumi
până când paşii tăi
îmi vor mătura
cioburile arămii sparte în suflet,

scrutez orizontul,
dar privirea nu mai seamănă privire,
totul se rezumă la un tablou imens de albastru
pictat cu aripi de cocori
ce spintecă norii
spre alte dimensiuni
de lumini şi enigmatice vise.

În toamna asta nu mai plâng,
plânsul nu mai seamănă plâns,
lacrimile nu mai seamănă lacrimi
ascunse în cearcănele vineţii ale ochilor reci,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!