sa-i fiu iubita,prietena

Doar tu mă înţelegi

Iisus a certat marea, Darius a cerut să fie biciuită,
Eu nu o rog decât să mă lase să o contemplu.
O, de când privesc această mare verde,
Sărată, ca buzele iubitei mele, Annemarie.
La Vama Veche, într-un hamac, am uitat de mine
Şi am crezut că sunt o fiinţă amfibie
Care noaptea se ascunde-n mare,
Iar ziua se întinde pe nisipul fin.
O, lumea-i largă, marea-i boltită dincolo de orizont,
Vapoarele dispar pe curbura verde de apă.
Iubita mea a plecat de mult într-un oraş carbonifer,
Unde şi-a găsit un ceferist şi stă ascunsă
Într-o gară mică. Aşa că fii binecuvântată mare verde,
Doar tu mă înţelegi, doar tu nu mă trădezi
Şi mă primeşti în fiecare an să-ţi simt pântecul,
Să fiu parte din tine.
Iar când voi muri să mă aşezaţi pe un rug plutitor,
Să ard cu o flacără albăstrie.

poezie de Mircea Florin Şandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele ce oi fi viu

Zilele ce oi fi viu
vrednic aş vrea ca să fiu,
Oftând, ca să te slăvesc,
dar cum poci să îndrăznesc?
Iscusit aş trebui
să fiu, să poci zugrăvi
Chipul tău care dă rază
soarelui, şi-l luminează.
Oi putea oare vreodată,
păn' nu merg pe lume-ailaltă,
Măcar pe scurt să-ţi vorbesc,
să vezi cum mă chinuiesc?
Oftările-mi sărcinează
pieptul, viaţa-mi scurtează,
Răpaus, viaţ-oi avea
numai Stixul când o vrea.

poezie clasică de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frate! Nu m-am descurajat şi nu m-am deznădăjduit. Viaţa e peste tot la fel, viaţa e în noi, nu în ceea ce e în afara noastră. Vor fi oameni lângă mine, şi trebuie să fiu bărbat între aceşti oameni, să rămân bărbat pentru totdeauna, să nu fiu nici descurajat, nici deznădăjduit în nicio nenorocire care ar fi să cadă asupra mea – asta e viaţa; asta e menirea vieţii. Am realizat asta.

Dostoievski în scrisoare către fratele său
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...)s-a întîmplat un fel de miracol, datorită trăsăturilor mele fizice inconfundabile. M-a recunoscut cineva, care nu mă întîlnise niciodată, doar după coperta unei cărţi care apăruse acolo cu fotografia mea. Şi mi-a spus: "Eu pe dumneata te cunosc". Iar eu i-am răspuns: "Exclus, imposibil, nu aveţi cum!" Apoi m-a lămurit că din cartea aceea şi m-a sfătuit să trimit un poem la The New Yorker. Şi am trimis un poem pe care tocmai îl tradusese o prietenă de-a mea, americancă, şi, spre marea mea surpriză, a apărut. După aceea, după apariţia acestui poem, am fost chemată de o editură la fel de prestigioasă, care dorea să-mi publice un volum de versuri alese. Ah, am spus eu, bineînţeles! Bun, apucă-te de lucru cu traducători, unii iluştri, de acolo. Am avut această şansă, mi-a apărut cartea, apoi încă una, şi încă una, şi în Anglia vreo trei. La ora asta, însumez cam şapte cărţi apărute în America, ultima fiind scrisă de mine direct în englezeşte. Ce să-i faci, adaptarea era mediul normal! Dar mi-au trebuit aproape 15 ani ca să pot scrie în englezeşte.

Nina Cassian în revista 22, nr 721
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantilenă

Iubita mea e moartă
Şi-n păr c-un trandafir,
Încet, încet, o poartă,
Un dric spre cimitir.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia de argint

Îmi amintesc de-un zâmbet,
Un zâmbet ideal
Şi mă întorc în suflet
În timpul ireal.

Privesc cu ochii minţii
Tablouri din trecut
Icoane dragi, iubiţii,
Prezentului meu mut.

Adânc, încui de mâine,
Pe veci.. iubirea ce-a
Purtat aceleaşi haine
Ca tine, draga mea..

Zâmbesc, cu-acelaşi zâmbet
Şi am acelaşi glas
Când se reflectă-n gambet,
Apusul unui pas.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana-Luiza Costea
Adăugat de Larisa Suman
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe mal

Lacurile cele mai cuminţi
Se visează râuri în cascade,
Vânturi, ca ieşitele din minţi
Îşi doresc, noian din cer să cadă...

Apa mea e cel mai liniştit
Iaz, cu nuferi albi, fără talaz,
Cu pescari pe margini, aţipiţi
De frumos, de tihnă, de răgaz...

Vântul bălţii mele vreau să fiu
Şi să mă transform în uragan,
După care să-i arăt că ştiu
Cât este de mare, de ocean,

De potop, iar eu ce Noe sunt
Şi ce arcă mi-am făcut pe mal,
Ascunzându-i, însă, că-s cărunt,
Iar pe faţa ei... nici semn de val.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (22 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine în lanţuri, lângă persoana iubită, decât liber, în mijlocul grădinii, lângă cel pe care îl urăşti.

proverbe persane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai de cei care n-au schimbat nici un cuvânt cu prima lor iubită! Cum vor mai găsi cuvinte pentru a doua?

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Renunţare (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului îndrăgostit

Şcoala ta de fapte-alese
Nu e o iubită damă
Doldora de interese
Ci-i cocheta… epigramă.

epigramă de Ioan Şiman din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!