Poezii despre puternic firav, pagina 35
Cum stam în noapte
Cum stam în noapte lângă o groaznică ebree,
Cum șed două cadavre pe-un singur așternut,
Mă prinse dor, alături de acest corp vândut,
De trista frumusețe ce-n brațe n-o să-mi stee.
Vedeam cu-nchipuirea iar măreția dragă
Și ochiul ei puternic, cu farmec înarmat,
Și părul ce-i făcuse un coif îmbălsămat,
A căror amintire îmi dau amor și vlagă.
Cu ce smerenie trupul ți-aș săruta pe veci,
Din talpa răcoroasă la pletele cernite,
Desfășurând comoara de rasfățări iubite,
De ai putea, regină prea crudă! doar o seară,
Storcând din ochi de piatră o lacrimă ușoară,
Să adumbrești splendoarea pupilei tale reci.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păr
- poezii despre sărut
- poezii despre smerenie
- poezii despre seară
- poezii despre noapte
- poezii despre monarhie
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Săgeata și cântecul
Mi-am strunit arcul și-am lansat o săgeată-n lume,
A căzut pe pământ, fără să știu unde-anume;
S-a pierdut în depărtare-atât de iute-încât vederea
Nu i-a putut urma nici zborul, nici căderea.
Am dat viață unui cântec în această lume,
A căzut pe pământ, fără să știu unde-anume;
S-a-îndepărtat atât de iute că n-am găsit puterea
Să-i urmez nici zborul, nici căderea.
Târziu apoi, într-un stejar puternic ca o stâncă,
Am regăsit acea săgeată, vibra încă;
Iar cântecul pe care îl credeam pribeag,
L-am regăsit în inima unui prieten drag.
poezie de Henry Wadsworth Longfellow,1807-1882, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre stânci, poezii despre stejari, poezii despre prietenie sau poezii despre inimă
La Argeș
Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine,
Un corb bătrân și-ntinde puternic negrul zbor,
Și-n liniștea adâncă, din când în când ușor,
Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line.
Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vine
Domnița să privească, din naltul foișor,
Cum soarele-asfințește, împurpurând de dor
Zăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline,
Când se oglindă-n ape murindele văpăi,
Și blând văzduhul cerne cenușă peste văi -
De ce nu mai răsare zâmbind în faptul serii?
- Nu, căci de mult ea doarme în ruinatul schit
De taină-îmbălsămată și florile uitării
Îi troienescc posace mormântul părăsit.
poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre văi, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre stemă, poezii despre somn, poezii despre prezent sau poezii despre negru
* * *
Prietenul nerușinat, cerul fără milă
Caznă multă, dușmanul puternic fără milă.
Piere umbra speranței în lumina soarelui
Locul nefericirii înalt și fără milă.
Străin de locul acesta dorit se înalță
Grija iubirii venind repede fără milă.
Privirea, boiul tău mlădios e ca un torent
Și sprâncenele sunt arcuite fără milă.
Rațiune nestatornică în calea vântului
Fericirea e ca dușmanul fără milă.
Taina dorinței e ca o cale de nestrăbătut
Locul meu e drumul încercării fără milă.
Gândul meu sună ca un cântec înaintea luptei
Paharul meu deșertat e un gol fără milă.
[...] Citește tot
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre dorințe
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre sprâncene
- poezii despre roșu
- poezii despre prieteni și dușmani
- poezii despre nerușinare
Psalm de luminare a lemnului
''Se luminează lemnul sub daltă și gealăuri'',
Așa-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic.
De slab te lași Iubirii, atunci îi ești puternic.
Au fluierul dă cântec din cioturi, sau din găuri?
Sămânța-i rege florii, cocon de rămășaguri.
Petala, ca aripă, e doar răscumpărare
Spre zborul ce dă fructei gust acrișor de soare,
Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri.
Că n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri!
Adânca-nțelepciune-i când de frumos ți-e frică.
Nu încruntând sprânceana ești cuib de rândunică,
Sărutul din lumină se-nfruptă, nu din gânduri.
Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoaște-i!
Altfel, ce toarce gândul e doar mătasea broaștei.
sonet de Dumitru Ichim (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lemn, poezii despre gânduri sau poezii despre rândunele
Noapte albă
ne-am văzut și timpul s-a spart în fragmente
ai călcat stropind trecătorii care
s-au împrăștiat printr-o minune
nu putea să fie totul de sticlă
din moment ce
ne ciocniserăm atomic
scăpasem paharul și vinul
își răsturnase culoarea
peste chipul meu
așa de puternic era sentimentul încât
o mașină de epocă s-a contorsionat când
s-a lovit de tine
m-am speriat vitrina s-a făcut zob ca timpul
eram doi oameni ciobiți
din cioburile noastre păsări de cuarț
trebuia să ne întregim
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre timp, poezii despre sperieturi, poezii despre păsări, poezii despre culori sau poezii despre alb
Ceva despre judecata altora
acum să-ți spun ceva despre judecata altora
despre supraviețuire
despre plânsul tău și miopia lor
despre durerea ta și urma pământului
să-ți spun ceva despre zvonul nopții care îți ascunde plânsul
apoi să strâng din dinți
pentru că un supraviețuitor urmează drumuri până la capăt
și pentru că pulsezi mai puternic după fiecare lovitură
iar tu omule
ești copacul din mijlocul furtunii
dansează până la final
pentru că înalții nu cunosc lucrurile simple și fericirile
fiind mult prea sus de rostul vieții
poezie de Dorina Șișu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supraviețuire, poezii despre sfârșit, poezii despre plâns, poezii despre oftalmologie, poezii despre fericire, poezii despre durere sau poezii despre dinți
Firescul
Doar așa am simțit că s-au deschis canalele de navigat pe fluviul credinței în verde,
prin îmbrățișarea frunzelor însetate de lumină.
Era singura cale de cufundare a sufletului în aerul înmiresmat de înfloriri.
Veneau dăruirile eului în graba cuprinderii de intimitatea foșnetelor.
De o mână, mă trăgeau în adâncuri nesațiul respirațiilor,
de alta, mă zvârlea la pragul dintre anotimpuri variația gradelor
M-am înfășurat în scoarța brăzdată de vremuri,
să ricoșeze în pustiu iuțimea aprinderii.
Cu cât creștea temperatura, cu atât mai puternic se înfigeau în crăpături sulițe albe,
clătintând din temelii lumina și întunericul.
Între ramuri, dincolo de coajă, trunchiul păstrează în renașteri rodul vieții.
Lăuntrul primește în tăcere firescul. (Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (25 aprilie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre temperatură, poezii despre suflet, poezii despre intimitate sau poezii despre frunze
Casă pe o stâncă
Înăuntru, geana unei lămpi micuțe. Afară,
Sclipirile farului peste marea neprimitoare și temută.
Înăuntru, sunetul vântului. Afară, vântul.
Înăuntru, inima închisă și cheia pierdută.
Afară frigul, vidul, sirena farului. Înăuntru,
Omul puternic luptându-se să-și reia soarta în mână,
În vreme ce ornicul orb devine tot mai iute, tot mai zgomotos.
Afară, luna mută și mareea gureșă peste care luna-i stăpână.
Înăuntru, blestemele și binecuvântările-ancestrale.
Afară, căușul gol al cerului, golul adâncurilor, abrupt.
Înăuntru, un om pragmatic, vorbind la o cruce
Despre lucruri folositoare lui, într-un somn întrerupt.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre frică, poezii despre devenire sau poezii despre cruce
Porcul și purcelușul
Porcul, cum e el, foarte nesimțit,
Pe cotețul său, rău s-a necăjit...
Supărat, grăsunul, că n-a primit dejunul,
Începu să-i certe, unul câte unul.
Un purcel din turmă nițel pricăjit,
Văzând unchiul său, tare necăjit,
Să-i zică o vorbă de duh, s-a gândit:
De te crezi puternic, mare de statură,
Nu câștigi nimic, când ești plin de ură,
De faci gălăgie, sau de taci din gură,
Într-o bună zi, tot ajungi friptură.
Deci mai bine lasă dejunul să-ți vie!
Știe el, stăpânul, când ți-e foame ție...
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porci, poezii despre supărare, poezii despre mâncare, poezii despre gură sau poezii despre bine și rău