poezii haioase pentru colegi

Binecuvântare irlandeză

Fie ca Dumnezeu să vă dea...
Un curcubeu pentru fiecare furtună,
Un zâmbet pentru fiecare lacrimă,
O promisiune pentru fiecare grijă,
Şi o binecuvântare în fiecare încercare.
Pentru fiecare problemă din viaţă,
Un prieten credincios căruia să i-o împărtăşeşti,
Un cântec dulce pentru fiecare oftat,
Şi un răspuns pentru fiecare rugăciune.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Foaie albă ciutură,
Setea rău mă scutură,
Şi mă roade gând nebun
Că-s o bulă de săpun
Sub a-soarelui pârjol
Dată vântului obol...

Foaie aspră scândură,
Lutul mi-l îngândură,
Şi mă vinde focului
În giulgiul trădatului
Pe arginţi, treizeci bătuţi,
De nimenea neştiuţi...

Foaie trasă-n seceră,
Slovele mă sângeră,
Şi m-aprind - stele târzii -
Versuind în poezii
Vânturându-mă în şoapte
Peste ochi adânci de noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Suntem ca o barca ce luneca pe apa,
Manata-ncet de vasle, pe luciul verde mort,
Spre o imaginara, visata-n noi agapa,
Ce ne asteapta poate, aiurea intr-un port.

Cu pescarusi ne umplem panzele intinse,
Si ascultam cum tipa tot cerul lor in noi,
Cum lacrimile noastre, pe panze sunt prelinse,
Si cum ne-alearga noaptea prin goalele odai.

Uitati daca se poate, in departari uratul,
Si faptele ce magic in suflet le-am creat,
O lume isi desface-n tacere infinitul,
Si ploua cu luceferi, si dupa ce-am plecat.

poezie de Ion Vanghele (4 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul, Soarele, Stelele si Luna

A creat cerul
pentru a ne putea cuprinde
pe toţi
a creat Soarele
pentru a ne încălzi sufletele
a creat stelele
pentru a crede în vise
şi pentru a ne îndeplini
dorinţele
ne-a lăsat Luna pentru
a nu ne rătăci
şi pentru a ne lumina

drumul către... EL

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ţară, pentru neam

De la daci, de la romani,
Am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie şi ram,
Şi ne-am zămislit ca neam.

Eşti dator să lupţi, române,
Pentru ţară, pentru neam.
Pentru glie, pentru grâne,
Pentru frunza de pe ram.

Să păstrezi ţara şi neamul!
Că sunt tot ce ai mai sfânt.
Aprig să înfrunţi duşmanul,
Când calcă al tău pamânt.

poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul iubirii

(soţului meu)

iubite, fericirea are chipul tău
pe făţă porţi lumina de la soare
te-am ales pe viaţă, nu îmi pare rău
mi-ai umplut tot timpul cu splendoare.

am cunoscut iubirea în braţele tale
am fost ocrotită de vijelii perfide
ridicând mereu la cer zâmbete vitale
topindu-mă ca fulgul în mângâieri candide.

ai fost precum îngerul noapte şi zi
nu ai lăsat tristeţi să mă doboare
eşti universul meu de fantezii
muzica din suflet, fiori şi ardoare.

căsniciei noastre i-am scris poezii
versul de iubire niciodată nu moare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea aude

deep purple şi trag
pe un drum lateral
şi îngust de ţară
totul e ca naiba cu fata
care-şi arată portjartierul
bat în torpedou cu degetul
acum e highway star la radio
marfă rock în biata mea
dacie cu faruri sparte
de aurolacii din cartier
damful de coco chanel
stârneşte gastrita
o potolesc cu whisky
şi simt usturimi pe esofag
umbrele dispar printre mărăcini
am citit poezii despre floarea
de scaieţi obişnuite cu praful
rimelul fetei curge pe toată faţa
mă gândesc la scaieţi
bordul maşinii miroase a pin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspecte clare

trecutul mă macină la fiecare pas
mă asediază amintiri din tinereţe
curge timpul în mine ca într-un ceas
tezind în mine avânturi măreţe.

aud prefacerile lumii în simţuri
rezonanţe triste într-un vârtej universal
murmurul izvoarelor care dezgheaţă ţurţuri
pe valea fiinţei mele - suflet provensal.

simt adesea mari nevoi de consolare
recompensa mângâierii după multe patimi
fericirea magistrală pe câmpiile solare
imagini îngemănate cu şuvoi de lacrimi.

moartea mă uzează în fiecare zi
dar las în urma mea noian de poezii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpe diem!

Credeai că vei muri, Anida, când visele-ţi vor fi plecate şi sufletul se va goli de-atâtea doruri inventate... ţi-ai scris povestea dinainte şi-ai tot plusat fără măsură, iubind, femeie, în poeme, pe care le-ai pictat pe gură...
Minţindu-te fără să ştii, orbită de percepţii false, înveşmântat-ai poezii în falduri grele de mătase...
Credeai că te vei prăbuşi într-o depresie banală, când, pe pământ vei reveni într-o cădere infernală...
Ai alte vise pentru nopţi, ''adio'' nu te-ngenunchează, şi trage,-Anida, iar la sorţi, acum, cât încă mai eşti trează...
Şi-n plasa unui vis pervers, să nu mai cazi, rămâi lucidă! Iluziile trecătoare pot, uneori, să te ucidă...
Te cheamă marea, ce ecou albastru-ţi cade la picioare, apleacă-te şi ia-l din nou, că-i leac sublim de vindecare!
În ziua asta, palindrom, alegeţi steaua norocoasă, ridică-ţi ochii către cer şi fii, Anida, iar frumoasă!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte-poeme

Mi-ai trimis o ploaie de taină,
Într-o noapte pictată pe geamul
Gândului frânt de mărunte neputinţe...
Nu seamănă cu alte ploi care şterg
Culoarea din iris...
Asta îmi bântuie visul,
Cu puntea albă, mâna întinsă, o floare
Şi ploaia se rupe în franjuri de soare.
Este iarăşi o zi pe brăţara
Mâinii lui Dumnezeu,
Ca să rodim cu faţa la lumină,
Când clopete sparg dimineaţa,
Iar cuvintele par poezii din altă viaţă.
Nu m-ai întrebat câte ploi am numărat...
Nu te-am întrebat dacă-mi dai cuvintele-n poeme...

poezie de Constanţa Popescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!