padure

U: ceramică tare

cât mai larg îmi place deseori
să pun piciorul în fagul ce-l creşti
care se-nalţă în chip de pădure
lângă făget (?!)
să pun piciorul în pragul ma
rilor distilatori de ţuică din banat - u
neori sigilată în oale de jupâneşti

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a rugat lui Dumnezeu s-o ajute şi s-a culcat. Deodată i s-a părut că zboară şi ajunge la palatul zânei Morgana. Zâna i-a ieşit înainte, frumoasă şi strălucitoare, şi totuşi semăna cu baba din pădure care îi dăduse zmeură şi-i spusese de lebedele cu coroane de aur pe cap.

Hans Christian Andersen în Lebedele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul sărut secular

Ultimul sărut secular

Autor Mihaela CD

Copacii pereche dintr-o pădure plâng,
Căci le-a sosit şi lor cel din urmă ceas,
În jur e totul răvăşit, pământu-i stâng
Şi cerul necăjit face-un ultim parastas

Se-aud topoare şi securi cum se ascut
Se pregătesc de zor la marele măcel
Pe ceruri norii vineţi se adună-n scut
Cu ploi poate-or salva vreun copăcel

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Cd din volumul Focul din Noi -2020 (2020)
Adăugat de Mihaela Cd
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara vine-acasă

În pădurea-încremenită
de vitregiile iernii,
Sub zăpada troienită
se simte schimbarea vremii.
Schimbarea spectaculoasă,
când natura se trezeşte.
Primăvara vine-acasă
şi viaţă din nou porneşte.
De pe unde-au fost străine,
se-întorc păsări călătoare.
Viaţa-n pădure revine,
grădinile dau în floare.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi

în margini de pădure
iubire să m-aştepţi
privind în depărtare
sub cer în dimineţi

din vreascuri adormite
aprindem foc nestins
zăpezi avem pe frunte
a nins... mereu a nins

vreau clipa revederii
să fie doar a noastră
şi-n ochii nemuririi
zăpezi să se topească

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul candorii

Ştiu să întreb
Despre miei, despre flori.
Odată-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor.

Ştiu ce uimită-i
Culoarea albastră.
Am o grădină
Şi o fereastră.

Mai am şi o carte
Foarte subţire
În care nu-ncape
Decât o iubire.

Pot să-mi iau locul
Lângă tine, pe stea?
- Da, spuse prinţul,
Eşti prietena mea.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresie poetica

La capat de linie am ajuns
Un sentiment de ura m-a patruns
Zi de zi ma ataca un amalgam de ganduri
Sufletul imi e ca o padure batuta de vanturi

URLU, dar nimeni nu aude
Vocile mele sunt simple unde
Interiorul meu e putrezit
Simt ca toata speranta m-a parasit!

distih de Gabriela Sandu (26 septembrie 2017)
Adăugat de Gabriela Sandu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica locuia în pădure, cam la vreo jumătate de ceas depărtare de sat. Şi de cum intră Scufiţa Roşie în rariştea codrului, numai ce-i ieşi înainte lupul. Dar Scufiţa Roşie nu ştia ce lighioană rea e lupul şi nu se temu defel când îl văzu.

Fraţii Grimm în Scufiţa Roşie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinărind ca o vioară

Am plecat să culeg mure,
după o rimă de pădure,
Am plecat să prind un zbor,
după o ramură de nor,
Am plecat să smulg un sunet,
după raza de la tunet,
şi-am căzut de când cutreier,
în cântarea unui greier.
Unde luat la subţioară...
Am şi fost făcut vioară!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară

Seara se potoleşte cîntecul
cucului în pădure.
E pe sfîrşite holda
cu roşii maci.

Se apropie furtună neagră
de după colină.
Cîntecul vechi al cosaşului
moare pe cîmp.

Nimic nu mai clinteşte
frunzişul castanului,
pe scara-n spirală
foşneşte rochia ta.

Feştila pîlpîie tăcută
în camera întunecată.
O mînă argintie
a stins-o.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!