nevoie

Când cineva te caută

Când cineva te caută
înseamnă că are nevoie de tine.
Când cineva te laudă
nu ştii de-ţi vrea rău,
ori de-ţi vrea bine.
Când nici nu te caută
şi nici nu te laudă,
înseamnă că-i supărat pe tine.
Şi asta nu miroase a bine!

poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bară la bară

Multe se dau în stambă
Ca prin ţara nimănui
Fără de răgaz şi tihnă
Printre umbre şi semafoare
Setările sunt alandala
Cu chip anost de odaliscă
Şi traseele ne duc hai hui
Nu se mai respectă reguli
Priorităţi şi nici măcar intenţii
Nu mai corespund nicicând
Nu mai există sintagma fără griji
Nici în stare infantilă
Apare tot mai multă lehamite
Când toate-s stresante
Ar fi nevoie tot mai stringentă
De un pact de neagresiune
În legitimă apărare
Mai bine să se deschidă
Un portal angelic spre iubire
Cu expunere permanentă.

poezie de David Boia (14 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adeverinţă de dragoste

Adeveresc, de voie, prin prezenta,
De nimeni mituit, minţit, silit,
C-ai fost femeia mea şi te-am iubit
Şi cu plăcere ţi-am făcut legenda.

Acum, nu-ţi mai permite nici agenda,
Nici lupta pentr-un minim de profit
Să-mi dai şi mie-un timp nedesluşit,
Să nu te joci de-a viaţa şi de-a fenta.

Eram perechea gata pentru Noe,
Puteam începe lumea de la doi,
Pe morţi să îi aducem înapoi,
Puteam învinge trista paranoie.

Adeveresc iubirea dintre noi,
Sper a-ţi servi în viaţă, la nevoie.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Din doi în doi (5 februarie 2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa vine din noi

Gura
mea
îţi
spune

Cât
de
mult
te iubesc

O
mereu
disponibila
mea
ţară

Iar
o
mână
îţi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (16 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am nevoie de Oceanul Atlantic

să-mi înec visele îmi e deajuns
o lacrimă
oricum sunt din ce în ce mai mici
aproape ridicole
invers proporţionale cu vârsta
nici nu mai visez
aşa că nu-mi trebuie nici lacrima
au decedat înecate în ele
s-au sufocat unele pe altele
într-un fel lipsit de show
nu au prins nici ştirile locale
banalul lor nu merită
nici un creion chimic

cred că încetul cu încetul
inima mea se va transforma în iceberg
şi va găuri orice titanic
cu pretenţii de vis

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi realitatea visează

Să-mi fie cu iertare,
Că te-am visat doar jumătate,
Am nevoie de o lungă hibernare,
Să ajung imaginea din realitate,

Ca de sticlă-s acei doi picuri,
Care stau şi se privesc,
Şi-au dat şi foc la scuturi,
Nu ştiu de visează sau trăiesc.

Nici munţi, dealuri ori câmpii,
Sau chiar şi marea-nvălurată,
Nu te ajută să descrii,
Peisaje dintr-o cameră întunecată.

Este poate cazul singular,
Când visu-i gelos pe realitate,
Căci el are rolul de coşmar,
Când realitatea visează departe.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 118

Aşa cum pofta vrem s-o stimulăm
Sorbind din poţiuni înţepătoare;
Şi-o boală ascunsă prompt o alungăm
C-un laxativ ce ne slăbeşte tare.
La fel şi eu, plin de dulceaţa ta,
Amarul l-am gustat de bunăvoie;
Sătul de bine vrut-am constata
Cum e să fii bolnav când nu-i nevoie.
Dar în iubire nu e indicat
S-anticipezi dureri şi neputinţe,
Căci sănătos fiind, mi-a dăunat
Şi binele-am plătit cu suferinţe.

Dar acum ştiu, leacul venin devine
Când cineva se satură de tine.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de testament

întotdeauna vor fi primăveri
pe care unii nu le vom mai prinde
voi cei rămaşi
mângâiaţi mugurii cu mâinile
mângâiaţi iarba cu tălpile picioarelor
suflaţi puful păpădiilor
puneţi cărăbuşul să vă gâdile în căuşul palmelor
lăsaţi buburuza să urce pe un vârf de deget
şi apoi să zboare încotro vă va duce destinul
îmbrăţişaţi pomii
şi promiteţi-le un aer mai curat
rămâneţi în viaţă
să puteţi privi macii
este neapărată nevoie
să priviţi macii
dar de la distanţă
altfel există pericolul să fie
contaminaţi...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatică de sărbătoare sau doina României Mari

Puţin albastru de Moldova
şi-un înger doar de Voroneţ
şi-iarba-n verde zică slova
căci avem nevoie de poeţi

Un înger doar de Voroneţ
să-ntindă cerul pe pământ
fiţi fericiţi dacă mai vreţi
tăcerea izbucneşte-n cânt

Şi-ntinde cerul pe pământ
şi-iarba-n verde zică slova
la Dumnezeu să stau la rând
pentru albastru de Moldova

Şi-un înger doar de Voroneţ
românilor o doină să puteţi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea ( puls - radiografie - tratament)

Se aud sunete ciudate,
O fi inima noastră ce bate?
Se văd semne de umanitate,
Câtă dragoste e în societate?

Multe întrebări fără răspunsuri.
Sunt prea multe neajunsuri!?
Dintre toţi dumnezeii societăţii,
Cine este de fapt creatorul vieţii?

Când bătăile inimii sunt tari,
Oamenii sunt foarte mari...
Când bătăile inimii sunt slabe,
Oamenii merg în patru labe...

Părinţi ce nu-şi cunosc copiii,
Copii ce cresc fără părinţi.
Unde suntem, unde sunt viii?
Doar morţii trăiesc printre sfinţi?

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Kerekes (23 ianuarie 2023)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!