mi-as dori

Darul

La colţ de stradă, poate o răscruce
în viaţa ce credea că a învins-o,
mi se părea că mâna ce-a întins-o
s-a smuls din cuiul ce-o fixa pe cruce

a hoţului ce vrea acum pomană
eliberarea dintr-un jalnic trai
-pe care n-ai dori nicicând să-l ai-
nesimţitor la reguli sau dojană.

Priveam spre cerşetor cu ne-ndurare
când, spre ruşinea mea, s-a întâmplat
un lucru-atât de trist şi, cu mirare,
am asistat la scena următoare:

Un copilaş i-a dăruit o floare,
iar el... a lăcrimat şi a plecat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de artist

Eu te-am inventat
şi-acum îţi rupi frumuseţea ca pe o pâine
în faţa tuturor,
eu te-am inventat - şi iată-mă agrafă măruntă
în părul tău aducător de toamnă.
Odinioară locuiau în tine iepuri de casă,
închideai ochii şi mi se făcea somn.
Astăzi călătoresc în tramvaie
aproape mi-e ruşine să scriu poezii
şi de mi-aş putea împacheta viaţa în lăzi
le-aş abandona la marginea oraşului
fericit ca un biciclist tânăr.

Şi iată ca-n basme îmi bate la uşă cititorul
în stelele contoarului electric
amintindu-mi că trăiesc,
tu nu vii
şi parcă zâmbetul prostesc din oglindă
îmi strigă-n locul tău:

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dinescu din Fluierături în biserică (1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet shakespeare-ian

Pentru Daniela O.

O, nu ştiu dacă te iubesc...
Dar trupul tău mi-aruncă foc în vine,
Şi eu aş preţui ca pe un dar ceresc
Să-mi dărui zvârcoliri ca şi suspine.
Şi iarăşi mă înclin şi mă trudesc,
Vei fi făcută oare pentru mine?
Ah, ochii tăi pătrunzători grăiesc
Chiar când lăsaţi în jos împart lumine!
Lumine, da, şi-n suflet răscolesc
Imagini, patimi, şi-uneori sublime
Şi sfinte rătăciri pe un pământ ceresc...
Mi-aş pierde chiar şi suflet pentru tine!

De-am fost prea clar, e musai să mă scuzi,
Căci iarăşi eu te văd prin ochii uzi!

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasul de lut

Mi-ar fi prea greu să ard în fumul luat de vânt
când s-ar prelinge pe mine drumuri şerpuite
mi-aş pierde gingăşia pasului de lut
din vechiul început...

Sunt doar cenuşa unor primăveri uitate
pribeagă-n croşetatul timp cu gheare de linx
tot căutând muguri adormiţi la sân
găsesc doar ochii stinşi de Sfinx
ce sângerează cu dor de verde dincolo moarte

Sunt doar cenuşa unor primăveri plecate
cerând cu sfială-n rugăciune
măcar o primăvară înapoi
cu graţii de muguri peste pleoape
prelinse în privirea unei ciute de iubire înfiorate.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

E noapte... doarme totul,
Zefirul însă-i domn;
Căci vrând s-atingă roza,
Învins-a-n drum pe somn.
Glumind, el balansează
Copacii-n visul lor;
În jurul lumii-acuma
Dansează-un negru nor,
Aşa c-a ei lumină
Nu va mai stingheri
Pe doi iubiţi, ce-n pace
Să fie, ar dori;
Iar florile-alintate
Mireasma şi-o răsfrâng.
E-atâta vrajă dulce
În adormitul crâng!
Nu-i niciun singur zgomot...
Şi filomela chiar
Tăcut-a prin tufişuri,
Visând în tainic har.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile iernii

Lacrimile iernii se presară-n lume
Într-un dans frenetic, înălbind poteci
Fără să aleagă, făr-un scop anume,
Fără să întrebe-n rece de le-întreci.

Fiecare-n parte se preface-n stea,
Suflet... are gerul, flăcări îngheţate -
Braţele-ascuţite ce-ar putea-nţepa
Ochiul ce priveşte spre eternitate.

Frumuseţea rece pare să se teamă
Doar de efemerul stelelor ce cad...
Au culoarea altfel. Albul de năframă
Le e scut la gândul focului de Iad.

Unui fulg îi pare drumul prea abrupt
Şi ar vrea o clipă să se odihnească...
Mi-aş întinde-o mână înspre zboru-i rupt,
Dar n-aş vrea căldura ei să îl topească.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te uiţi în oală

pierdut în sunet de tobă de tinichea
bătută cu lingura de oţel-inox
o pleoapă aburită se lasă pe fundul
pierdut în sosul roşu cu carne
îngroşat în veghea lăsată de ceaţa
serii peste blocul strâmb şi cenuşiu

privirea olii îţi dă dependenţă
înţelegi că păcatul se lasă cu greutate
şi apasă lăsând câteva găuri
din care lipsesc mai multe linguri

ţi-ai dori s-o acoperi şi urgent
s-o abandonezi în margine de drum
pe-un muşchi strămoşesc cât
de cât verde plictisitor de perfect

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iederei din geam

Cu peţioluri de smarald
Te-anini de geam, iedera mea,
Şi baţi tremurător şi cald,
Parcă-ai dori să-mi spui ceva.

Vrei să m-atragi spre o idee?
Hai spune-mi ce ţi-a nărăvit,
Ce basm, ce vis, ce epopee
Când o gândeai te-a încâlcit?

Şopteşte-mi tandru la ureche
Colindul sevei în tumult,
Înţelepciunea ta străveche
De-a pururi sunt dispus s-ascult.

Voi sta o-ntreagă după-amiază
Privind la umbra ta din geam,
Să văd cum seva ta e trează,
Să văd cum pururea te am.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă mască

Dacă eşti hain la suflet
Şi ai cugetul pătat,
Dacă fals e al tău zâmbet,
Poartă mască şi-ai scăpat.

Dacă pe al tău amic
Fără milă l-ai trădat,
Dacă ai un suflet mic,
Poartă mască şi-ai scăpat.

Dacă ştii că-n viaţa ta
Ai minţit şi-ai înşelat,
Dacă nu te poţi schimba
Poartă mască şi-ai scăpat.

Dacă cineva într-o zi
Va dori să te cunoască,
Tu deschide-ţi inima...
Însă nu uita de mască.

poezie de Octavian Cocoş (8 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot Ţi-aş spune...

Doamne, de-ai veni acum, Isuse,
De-ai veni acuma să-mi vorbeşti
Printre-atâtea fapte nesupuse
Nu m-aş îndoi că mă iubeşti.
Nu m-aş îndoi ca eşti cu mine
Chiar de cred că n-ai ce aştepta
Şi împovărată de ruşine
Fruntea mi-aş pleca-o-n faţa Ta...

Am greşit şi Doamne, totuşi, totuşi
Tot la Tine voi striga mereu
Să-mi aprinzi în suflet flori de lotuşi
Şi în mâini să-mi pui un curcubeu.

Doamne, dacă-ar fi să vii acuma
Chiar dacă m-aş teme să-ndrăznesc
Chiar de Ţi-aş ghici în pleoape bruma
Tot Ţi-aş spune, Doamne, Te iubesc...

poezie de Adriana Cristea (9 ianuarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!