Poezii despre impreuna, pagina 35
De vorbă cu luna
Într-o noapte,
am stat de vorbă cu luna.
I-am spus că ea strălucește
doar pe cer întunecat.
În final am întrebat,
unde se pitește ziua.
Am crezut că nu-mi răspunde.
Nu-mi spune unde se-ascunde.
- De ascuns, eu nu m-ascund.
Soarele îmi este frate.
Ziua el este la rând
ca să lumineze toate.
Împreună dăm lumină,
semănăm pacea divină,
pe pământ facem grădină.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
mă-nțeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus
și ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic mă-ngână
tâmpit și neghiob
îmi dă peste mână
mă dau în scrânciob
ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt
mă-nțeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăște pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur și pasul amar
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către M
Piei din privire-mi!... te-ascult de îndată,
piei și din inimă!... inima-ascultă,
piei din memorie!... nu, niciodată,
gândul această poruncă n-ascultă.
Așa cum un cearcăn de umbră-i mai mare
când ea, de departe, cernită, coboară,
tot astfel făptura-mi, din grea depărtare,
în văl amintirea-ți cernită-o-nfășoară.
În orișice loc și în orișice vreme,
oriunde am râs și-am glumit împreună,
oriunde cu tine voi fi, nu te teme,
din mine, oriunde-am lăsat o fărâmă.
Când treci prin iatacul pustiu, gânditoare,
și mâna pe harfă un cânt înfiripă,
te fulgeră gândul: aceeași cântare
și lui i-am cântat-o-n asemenea clipă.
[...] Citește tot
poezie clasică de Adam Mickiewicz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorește dorința
El își răstignește sufletul în cuvinte nespuse
și așteaptă să vină un răspuns,
în gânduri îi înflorește dorința
chiar foarte mult,
nu poate decât să-și învingă sentimentele,
orașul ieșit pe străzi se agită normal.
Într-o clipă se uită împreună orgoliile
și nu se spune nimic.
Aș întreba pe oricare benevol
cât de importantă e părerea lumii
când totul se desfășoară liber
în scopul dorit
și nu se reclamă de nimeni iubirea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SPERANTA
Nori de gânduri zbuciumate
Te caută în veșnică furtună,
Degetele-n șuvițele roșcate
Obosite se adună.
Trupurile se strâng încorsetate
Simțindu-se așa de bine împreună,
Rămânând așa, plutind departe
În ceruri senine fără lună.
Tu ai uitat iubita mea
Că am murit de mii de ori?
Dar mi-ai produs reînvierea
Prin ai iubirii dulci fiori.
Acum toate sunt așa departe
Dar revin mereu în amintire,
Vor deveni din nou realitate
Sub așa de blânda ta privire?
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele din amintire
Vii și pleci din amintirea acelor zile
în care iubirea
înconjura casa cu lumina zorilor.
Câteodată vești despre tine soseau cu miros
de glicină, picurând de pe zid,
alteori împreună cu sunetul verii în scădere
lângă aurul obosit al sicomorilor.
Vii și pleci. Când te întorci
câinele tău este primul care prinde de veste.
Auzindu-i lătratul, întotdeauna înțelegeam că
dragostea a ajuns, odată cu tine, la poartă.
poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
și acum...
și acum îți port în gând tablourile
ca într-o expoziție ambulantă
în care intru doar eu
să-ți ating sufletul
sufletul tău împrăștiat
în iarna descoperită împreună
când zăpada ne acoperise trupurile
și se întindea până la marginea lumii
când păsările uitaseră să mai plece
tu ocrotindu-le acolo sub linii multicolore
n-am să înțeleg niciodată de ce
aveau ciocurile atât de mari
și aripile întinse ca niște umbre
și ghearele...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet sub raze de Lună
Hai să lăsăm lumina să se-așeze
Pe umerii dorințelor tăcute,
Să le transforme-n alintări plăcute
Și-asalturi de iubire să cuteze.
Hai să plutim pe-o mare de plăcere,
Să-ntâmpinăm, cu piepturile goale,
Atingeri noi de valuri ireale
Pornite într-o dulce adiere.
Să ne-avântăm sub razele de Lună
Și să luăm lumina ei cu noi,
În raze împletite drept cunună.
Iar de va fi ca totul să apună
Și să-notăm prin timpul de apoi,
Să fim tot împreună, amândoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu unde ești?
Tu unde ești în nopțile cu lună?
Pe unde zboară gândul tău mereu rebel?
Am învățat să simt emoțiile-altfel,
Dar niciodată nu vor... împreună.
Tu unde ești în zilele de vară?
Pe unde ochii tăi privesc înlăcrimați?
Eu nu mai știu dacă sunt aștrii vinovați
Sau genele udate-s o povară.
Tu unde ești când zorii se revarsă?
Pe unde pașii tăi adesea rătăcesc?
Eu am uitat să-ți spun că încă te iubesc,
Și am pe-obraz o lacrimă neștearsă.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința în noi, rămâne
La noi, în România
credința a învins.
În lupta cu stihia,
victorie am scris.
Ne este scris pe frunte
să fim învingători.
Am mai urcat un munte
spre cerul fără nori.
Avem imunitate,
nimic nu ne dărâmă.
De viață avem parte,
suntem tot împreună.
Oricât de grea e lupta
noi nu dăm înapoi.
Vom câștiga reduta,
vom deveni eroi.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!